17 definiții pentru reporter

REPÓRTER, -Ă, reporteri, -e, s. m. și f. Persoană care culege și transmite de pe teren știri și informații; autor de reportaje. ◊ Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea realizării unor jurnale de actualități, a unor filme documentare etc. [Acc. și: reportér] – Din fr. reporter, germ. Reporter, engl. reporter.

REPÓRTER, -Ă, reporteri, -e, s. m. și f. Persoană însărcinată să culeagă și să transmită de pe teren știri și informații; autor de reportaje. ◊ Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea realizării unor jurnale cinematografice, a unor filme documentare etc. [Acc. și: reportér] – Din fr. reporter, germ. Reporter, engl. reporter.

REPÓRTER, reporteri, s. m. Ziarist însărcinat să culeagă și să redacteze știri și informații pentru a fi publicate în ziar. Prinseseși ticurile redactorilor și reporterilor. PAS, Z. I 285. Spre amiazi își mai făceau apariția reporteri, redactori, veșnic grăbiți și agitați. REBREANU, R. I 209. ◊ Reporter cinematografic = operator care filmează jurnale cinematografice, filme documentare etc. – Accentuat și: reportér.

repórter s. m., pl. repórteri

repórter s. m., pl. repórteri

REPÓRTER s.m. Ziarist care culege de pe teren diverse știri și informații de actualitate; autor de reportaje. ♦ Reporter cinematografic = operator care filmează în vederea alcătuirii jurnalelor cinematografice. [< fr. reporter].

REPÓRTER, -Ă s. m. f. ziarist, autor de reportaje, care culege și transmite informații pentru presă, radio și televiziune. (< fr., engl. reporter, germ. Reporter)

REPÓRTER ~i m. Jurnalist specializat în realizarea reportajelor; autor de reportaje. ◊ ~ cinematografic operator care filmează pentru jurnale cinematografice sau pentru filme documentare. /<fr. reporter, germ. Reporter, engl. reporter

reporter m. ziarist care culege știri de ale zilei.

*reportér m. (fr. reporter, d. engl. reporter, derivat d. to report, a raporta). Ziarist care umblă după adunat informațiunĭ.

repórteră s. f., g.-d. art. repórterei; pl. repórtere

repórteră s. f., g.-d. art. repórterei, pl. repórtere


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cineást-repórter s. m. (cinem.) Cineast care transpune cinematografic reportaje ◊ „I.G. are un simț deosebit al actualității, e un mare reporter și la acest nivel se ridică V.C., și el un mare cineast-reporter. Sc. 31 X 75 p. 4 (din cineast + reporter; cf. fr. ciné-reporter; DMN 1966)

repórter-documentaríst s. m.„Cu 44 de ani în urmă, scrie în concluzie Sulzberger, mi-am făcut intrarea în presă ca reporter-documentarist la «morga» unui ziar din Pennsylvania (în limbajul presei americane prin «morgă» se înțelege sala de documentare unde se păstrează colecțiile ziarelor).” Sc. 11 I 78 p. 6 (din reporter + documentarist)

repórter-fotográf s. m. 1975 Reporter care execută fotografii v. artist-fotograf (din reporter + fotograf)

repórter-operatór s. m. (cinem.) Reporter care este și operator ◊ „Lenau și Banatul. 175 de ani de la nașterea poetului. Documentar în colaborare cu F.L. și N.B.; reporter-operator I.E.” Pr.R.TV 12 VIII 77 p. 12 (din reporter + operator)

repórter-prozatór s. m. Reporter care scrie proză ◊ „Prozatori reporteri și reporteri-prozatori scriu pagini de notație directă sau divaghează inspirat într-o eseistică de bună calitate.” R.l. 18 II 67 p. 2 (din reporter + prozator)

Intrare: reporter
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular reporter reporterul
plural reporteri reporterii
genitiv-dativ singular reporter reporterului
plural reporteri reporterilor
vocativ singular
plural