2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPORTÁRE, reportări, s. f. Acțiunea de a reporta și rezultatul ei. – V. reporta.

REPORTÁRE, reportări, s. f. Acțiunea de a reporta și rezultatul ei. – V. reporta.

reportare sf [At: DL / Pl: ~tări / E: reporta1] (Fin) Report1 (1).

REPORTÁRE, reportări, s. f. (Contabilitate) Acțiunea de a reporta și rezultatul ei; report.

REPORTÁRE s.f. (Cont.) Acțiunea de a reporta și rezultatul ei; report. [< reporta].

REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.

reporta1 vt [At: I. PANȚU, PR. 129 / V: ~purta / Pzi: ~tez, report / E: fr reporter cf purta] (Fin) A face report1 (1).

REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. (Contabilitate) A face report, a trece, a nota, a scrie în altă coloană o sumă contabilizată; a repeta în capul unei coloane suma obținută prin adunarea cifrelor de pe pagina precedentă.

REPORTÁ vb. I. tr. A face un report; a trece pe pagina următoare totalul sumelor adunate de pe o pagină a unui registru. [< fr. reporter].

REPORTÁ vb. tr. 1. a face un report. 2. a trece pe hartă, planșetă etc. un punct prin coordonate. (< fr. reporter)

A REPORTÁ ~éz tranz. A efectua un report. /<fr. reporter

*repórt și -éz, a v. tr. (fr. reporter, d. porter, a purta. V. port). Transcriŭ o sumă din josu uneĭ paginĭ în susu paginiĭ următoare (în contabilitate). V. repurtez, raportez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reportare s. f., g.-d. art. reportării; pl. reportări

reportáre s. f., g.-d. art. reportării, pl. reportări

reporta (a ~) (a face un report) vb., ind. prez. 3 reportea

reportá vb., ind. prez. 1 sg. reportéz, 3 sg. și pl. reporteáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPORTÁRE s. (CONT.) report. (~ unei sume.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

reportá (reportéz, reportát), vb. – A transfera, a face un report. Fr. reporter. Este dubletul lui repurta, vb. (a obține), din lat. reportare (sec. XIX), cf. fr. remporter.Der. report, s. n. (sumă anterioară), din fr. report; reportaj, s. n., din fr. reportage; reporter, s. m., din fr. (engl.) reporter; reportericesc, adj. (de reporteri).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

REPORTAREA ȚINTELOR AERIENE activitate executată manual sau semiautomatizat de către operatorii din punctele de comandă sau dirijare, pentru consemnarea pe planșete a mesajelor despre țintele aeriene transmise de stațiile de radiolocație, de vecinii cu care cooperează și alte surse de cercetare. Traiectoria țintei se reportează prin unirea succesivă a punctelor care marchează locul acesteia în spațiu în diferite momente, cu precizarea înălțimii de zbor, a compunerii și a acțiunilor executate (bruiaj, bombardament, desant etc.).

Intrare: reportare
reportare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reportare
  • reportarea
plural
  • reportări
  • reportările
genitiv-dativ singular
  • reportări
  • reportării
plural
  • reportări
  • reportărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reporta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reporta
  • reportare
  • reportat
  • reportatu‑
  • reportând
  • reportându‑
singular plural
  • reportea
  • reportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reportez
(să)
  • reportez
  • reportam
  • reportai
  • reportasem
a II-a (tu)
  • reportezi
(să)
  • reportezi
  • reportai
  • reportași
  • reportaseși
a III-a (el, ea)
  • reportea
(să)
  • reporteze
  • reporta
  • reportă
  • reportase
plural I (noi)
  • reportăm
(să)
  • reportăm
  • reportam
  • reportarăm
  • reportaserăm
  • reportasem
a II-a (voi)
  • reportați
(să)
  • reportați
  • reportați
  • reportarăți
  • reportaserăți
  • reportaseți
a III-a (ei, ele)
  • reportea
(să)
  • reporteze
  • reportau
  • reporta
  • reportaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reportare, reportărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a reporta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: report
etimologie:
  • vezi reporta DEX '09 DEX '98 DN

reporta, reportezverb

  • 1. A face un report. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A trece pe hartă, planșetă etc. un punct prin coordonate. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.