3 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPICÁT, repicaturi, s. n. (Agron.) Repicare. – V. repica.

REPICÁT, repicaturi, s. n. (Agron.) Repicare. – V. repica.

repicat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: repica] Răsădit.

repicat1 sn [At: SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 322 / E: repica] (Agr) Răsădire.

REPICÁT s.n. Repicare. [< repica].

REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

repica vt [At: DN2 / Pzi: ~chez, repic / E: fr repiquer] (Agr) A răsădi (1).

REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe și sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

REPICÁ vb. I. 1. A transplanta, a replanta. 2. A reface, a drege un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. [P.i. -chez și repíc. / < fr. repiquer].

REPICÁ vb. tr. 1. a replanta. 2. a reface un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. (< fr. repiquer)

A REPICÁ ~chéz tranz. (răsaduri, plante din seră etc.) A replanta definitiv (pe locul unde trebuie să se dezvolte normal). /<fr. repiquer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. repichez, 3 repichea; conj. prez. 1 sg. să repichez, 3 să repicheze

repica (a ~) vb., ind. prez. 3 repichea

repicá vb., ind. prez. 1 sg. repichéz, 3 sg. și pl. repicheáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: repicat (adj.)
repicat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repicat
  • repicatul
  • repicatu‑
  • repica
  • repicata
plural
  • repicați
  • repicații
  • repicate
  • repicatele
genitiv-dativ singular
  • repicat
  • repicatului
  • repicate
  • repicatei
plural
  • repicați
  • repicaților
  • repicate
  • repicatelor
vocativ singular
plural
Intrare: repicat (s.n.)
repicat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repicat
  • repicatul
  • repicatu‑
plural
  • repicaturi
  • repicaturile
genitiv-dativ singular
  • repicat
  • repicatului
plural
  • repicaturi
  • repicaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: repica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repica
  • repicare
  • repicat
  • repicatu‑
  • repicând
  • repicându‑
singular plural
  • repichea
  • repicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repichez
(să)
  • repichez
  • repicam
  • repicai
  • repicasem
a II-a (tu)
  • repichezi
(să)
  • repichezi
  • repicai
  • repicași
  • repicaseși
a III-a (el, ea)
  • repichea
(să)
  • repicheze
  • repica
  • repică
  • repicase
plural I (noi)
  • repicăm
(să)
  • repicăm
  • repicam
  • repicarăm
  • repicaserăm
  • repicasem
a II-a (voi)
  • repicați
(să)
  • repicați
  • repicați
  • repicarăți
  • repicaserăți
  • repicaseți
a III-a (ei, ele)
  • repichea
(să)
  • repicheze
  • repicau
  • repica
  • repicaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repica
  • repicare
  • repicat
  • repicatu‑
  • repicând
  • repicându‑
singular plural
  • repi
  • repicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repic
(să)
  • repic
  • repicam
  • repicai
  • repicasem
a II-a (tu)
  • repici
(să)
  • repici
  • repicai
  • repicași
  • repicaseși
a III-a (el, ea)
  • repi
(să)
  • repice
  • repica
  • repică
  • repicase
plural I (noi)
  • repicăm
(să)
  • repicăm
  • repicam
  • repicarăm
  • repicaserăm
  • repicasem
a II-a (voi)
  • repicați
(să)
  • repicați
  • repicați
  • repicarăți
  • repicaserăți
  • repicaseți
a III-a (ei, ele)
  • repi
(să)
  • repice
  • repicau
  • repica
  • repicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repicat, repicaturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi repica DEX '09 DEX '98 DN

repica, repichezverb

  • 1. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție. DEX '09 DN
  • 2. A reface, a drege un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.