3 intrări

13 definiții

REPICÁRE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.

REPICÁRE, repicări, s. f. Acțiunea de a repica și rezultatul ei; repicaj. – V. repica.

repicáre s. f., g.-d. art. repicắrii; pl. repicắri

REPICÁRE s. (AGRON.) repicaj, repicat. (~ a verzei în câmp).

REPICÁRE s.f. Acțiunea de a repica; repicaj, repicat. [< repica].

REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe sau sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

REPICÁ, repichez, vb. I. Tranz. A răsădi la distanțe mai mari plantele tinere, crescute în răsadnițe și sere, pentru a le asigura condiții favorabile de nutriție; a transplanta, a replanta. – Din fr. repiquer.

repicá (a ~) vb., ind. prez. 3 repicheáză

REPICÁ vb. I. 1. A transplanta, a replanta. 2. A reface, a drege un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. [P.i. -chez și repíc. / < fr. repiquer].

REPICÁ vb. tr. 1. a replanta. 2. a reface un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate. (< fr. repiquer)

A REPICÁ ~chéz tranz. (răsaduri, plante din seră etc.) A replanta definitiv (pe locul unde trebuie să se dezvolte normal). /<fr. repiquer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

repicáre s. f., g.-d. art. repicării, pl. repicări

REPICÁRE (după fr. repiquer) s. f. Răsădire la distanțe mai mari a plantelor tinere crescute în răsadnițe sau sere, cu scopul de a le asigura o suprafață mai mare de nutriție. Uneori r. se repetă de mai multe ori până la plantarea definitivă.

repicá vb., ind. prez. 1 sg. repichéz, 3 sg. și pl. repicheáză

Intrare: repicare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repicare
  • repicarea
plural
  • repicări
  • repicările
genitiv-dativ singular
  • repicări
  • repicării
plural
  • repicări
  • repicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: repica (1 repic)
repica (1 repic) verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repica
  • repicare
  • repicat
  • repicatu‑
  • repicând
  • repicându‑
singular plural
  • repi
  • repicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repic
(să)
  • repic
  • repicam
  • repicai
  • repicasem
a II-a (tu)
  • repici
(să)
  • repici
  • repicai
  • repicași
  • repicaseși
a III-a (el, ea)
  • repi
(să)
  • repice
  • repica
  • repică
  • repicase
plural I (noi)
  • repicăm
(să)
  • repicăm
  • repicam
  • repicarăm
  • repicaserăm
  • repicasem
a II-a (voi)
  • repicați
(să)
  • repicați
  • repicați
  • repicarăți
  • repicaserăți
  • repicaseți
a III-a (ei, ele)
  • repi
(să)
  • repice
  • repicau
  • repica
  • repicaseră
Intrare: repica (1 repichez)
repica (1 repichez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repica
  • repicare
  • repicat
  • repicatu‑
  • repicând
  • repicându‑
singular plural
  • repichea
  • repicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repichez
(să)
  • repichez
  • repicam
  • repicai
  • repicasem
a II-a (tu)
  • repichezi
(să)
  • repichezi
  • repicai
  • repicași
  • repicaseși
a III-a (el, ea)
  • repichea
(să)
  • repicheze
  • repica
  • repică
  • repicase
plural I (noi)
  • repicăm
(să)
  • repicăm
  • repicam
  • repicarăm
  • repicaserăm
  • repicasem
a II-a (voi)
  • repicați
(să)
  • repicați
  • repicați
  • repicarăți
  • repicaserăți
  • repicaseți
a III-a (ei, ele)
  • repichea
(să)
  • repicheze
  • repicau
  • repica
  • repicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)