10 definiții pentru repeziciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPEZICIÚNE, repeziciuni, s. f. 1. Însușirea de a fi repede; grabă mare, iuțeală, viteză, rapiditate. 2. (Rar) Înclinare a unei pante. – Repede + suf. -iciune.

REPEZICIÚNE, repeziciuni, s. f. 1. Însușirea de a fi repede; grabă mare, iuțeală, viteză, rapiditate. 2. (Rar) Înclinare a unei pante. – Repede + suf. -iciune.

REPEZICIÚNE, repeziciuni, s. f. 1. Grabă mare, iuțeală, rapiditate, viteză, repezeală. Cei doi călăreți se apropiau, acum cu repeziciune. PREDA, Î. 63. În repeziciunea gîndurilor, Milescu avu o pornire respingătoare. D. ZAMFIRESCU, R. 165. Monosilabele precipită totdeauna versul și în unele cazuri... sînt cerute de subiect, pentru a se arăta repeziciunea unei acțiuni. MACEDONSKI, O. IV 38. 2. Înclinare mare a unei pante, a unei coaste. Avîntul [batalioanelor]... se mărea, ajutat de repeziciunea văii. D. ZAMFIRESCU, R. 262.

REPEZICIÚNE ~i f. pop. Iuțeală cu care se efectuează o acțiune; viteză; rapiditate. /repede + suf. ~iciune

repeziciune f. iuțeală extremă. [V. repede].

repezicĭúne f. (d. repezit, răpezit, ca putrezicĭune d. putrezit). Vest. Rapiditate, calitatea de a fi răpede. – În est răpegĭune.

răpegĭúne f. (d. răpede, ca putregĭune d. putred. Est. Rapiditate, calitatea de a fi răpede. – În vest repezicĭune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

repeziciúne s. f., g.-d. art. repeziciúnii; pl. repeziciúni

repeziciúne s. f., g.-d. art. repeziciúnii, pl. repeziciúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPEZICIÚNE s. 1. v. viteză. 2. v. grabă. 3. v. sprinteneală. 4. v. promptitudine.

REPEZICIUNE s. 1. iuțeală, rapiditate, viteză, (livr.) celeritate, (rar) velocitate. (~ de deplasare a unui mobil.) 2. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, viteză, zor, (rar) grăbire, (înv. și pop.) repejune. (A făcut ceva în mare ~.) 3. agerime, agilitate, iuțeală, sprinteneală, suplețe, ușurință, vioiciune, (astăzi rar) sprintenie, (înv.) sprintinătate. (~ în mișcări.) 4. operativitate, promptitudine, rapiditate. (~ unei intervenții.)

Intrare: repeziciune
repeziciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repeziciune
  • repeziciunea
plural
  • repeziciuni
  • repeziciunile
genitiv-dativ singular
  • repeziciuni
  • repeziciunii
plural
  • repeziciuni
  • repeziciunilor
vocativ singular
plural