REPETENT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

repetent, ~ă a [At: CARAGIALE, O. II, 113 / Pl: ~nți, ~e / E: ger Repetent] (D. elevi și studenți; mai ales în construcții cu verbele „a fi”, „a rămâne” etc.) Care repetă (4) clasa sau anul de studii.

REPETENT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii deoarece nu a obținut nota de trecere. – Din germ. Repetent.

REPETENT, -Ă, repetenți, -te, adj. (Despre elevi sau studenți) Care repetă clasa sau anul de învățămînt. Își aduce aminte cu oarecare milă de mîniile și grelele supărări ale bătrînului Alecu Negrea la vestea că băiatul «iar a rămas repetent». SADOVEANU, O. IV 5. Îi spuse fără înconjur că a rămas repetent de cîteva ori. CĂLINESCU, E. O. I 59. Scoase numai șese elevi, întrebă pe trei asupra unor subiecte pregătite dinainte... și-i lăsă pe toți trei repetenți. IORGA, L. II 518.

REPETENT, -Ă adj., s.m. și f. (Școlar, student) care repetă o clasă, un an de învățămînt, deoarece nu a obținut note de promovare. [Cf. germ. Repetent].

REPETENT, -Ă adj., s. m. f. (școlar, student) care repetă o clasă, un an de învățământ, neobținând note de promovare. (< germ. Repetent)

REPETENT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care repetă o clasă sau un an de studii (din cauză că nu a obținut note de trecere). Elev ~. /<germ. Repetent

repetent m. cel ce repetă o clasă.

*repetént, -ă adj. (lat. répetens, -ántis. V. competent, apetit, pețesc). Care, din cauza neștiințeĭ, e lăsat în aceĭașĭ clasă ca s’o repete încă un an: a rămînea repetent, a lăsa un elev repetent. Subst. Un repetent.

repetent adj. m., s. m., pl. repetenți; adj. f., s. f. repetentă, pl. repetente

repetent adj. m., s. m., pl. repetenți; adj. f., s. f. repetentă, pl. repetente

repetent adj. m., s. m., pl. repetenți; f. sg. repetentă, pl. repetente