2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

repetent, ~ă a [At: CARAGIALE, O. II, 113 / Pl: ~nți, ~e / E: ger Repetent] (D. elevi și studenți; mai ales în construcții cu verbele „a fi”, „a rămâne” etc.) Care repetă (4) clasa sau anul de studii.

REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii din cauza neîndeplinirii condițiilor de promovare. – Din germ. Repetent.

REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care repetă clasa sau anul de studii deoarece nu a obținut nota de trecere. – Din germ. Repetent.

REPETÉNT, -Ă, repetenți, -te, adj. (Despre elevi sau studenți) Care repetă clasa sau anul de învățămînt. Își aduce aminte cu oarecare milă de mîniile și grelele supărări ale bătrînului Alecu Negrea la vestea că băiatul «iar a rămas repetent». SADOVEANU, O. IV 5. Îi spuse fără înconjur că a rămas repetent de cîteva ori. CĂLINESCU, E. O. I 59. Scoase numai șese elevi, întrebă pe trei asupra unor subiecte pregătite dinainte... și-i lăsă pe toți trei repetenți. IORGA, L. II 518.

REPETÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Școlar, student) care repetă o clasă, un an de învățământ, deoarece nu a obținut note de promovare. [Cf. germ. Repetent].

REPETÉNT, -Ă adj., s. m. f. (școlar, student) care repetă o clasă, un an de învățământ, neobținând note de promovare. (< germ. Repetent)

REPETÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care repetă o clasă sau un an de studii (din cauză că nu a obținut note de trecere). Elev ~. /<germ. Repetent

repetent m. cel ce repetă o clasă.

*repetént, -ă adj. (lat. répetens, -ántis. V. competent, apetit, pețesc). Care, din cauza neștiințeĭ, e lăsat în aceĭașĭ clasă ca s’o repete încă un an: a rămînea repetent, a lăsa un elev repetent. Subst. Un repetent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; adj. f., s. f. repeténtă, pl. repeténte

repetént adj. m., s. m., pl. repeténți; f. sg. repeténtă, pl. repeténte

Intrare: repetent (adj.)
repetent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repetent
  • repetentul
  • repetentu‑
  • repetentă
  • repetenta
plural
  • repetenți
  • repetenții
  • repetente
  • repetentele
genitiv-dativ singular
  • repetent
  • repetentului
  • repetente
  • repetentei
plural
  • repetenți
  • repetenților
  • repetente
  • repetentelor
vocativ singular
plural
Intrare: repetent (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repetent
  • repetentul
  • repetentu‑
plural
  • repetenți
  • repetenții
genitiv-dativ singular
  • repetent
  • repetentului
plural
  • repetenți
  • repetenților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)