opțiuni
  • info

13 definiții pentru repejune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPEJÚNE, repejuni, s. f. (Înv.) Iuțeală, repeziciune. – Repede + suf. -iune.

REPEJÚNE, repejuni, s. f. (Înv.) Iuțeală, repeziciune. – Repede + suf. -iune.

repejune sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) răpeziune / S și: repejiune / Pl: ~ni / E: repede + -iune] 1 (Îvp) Repeziciune (1). 2 Repeziș (4). 3 (Îlav) Cu (sau în) ~ Repede (1). 4 (Reg) Loc pieziș Si: râpă.

REPEJÚNE s. f. (Învechit și regional) Repeziciune, iuțeală. Diomede în fugă urma repejunea Lăncii prin oastea din față. MURNU, I. 225. Ei trec în repejune pe rîuri fără punți. EMINESCU, O. I 98. – Variante: răpegiúne (CREANGĂ, P. 251), repegiúne (HOGAȘ, M. N. 222, ALECSANDRI, S. 11) s. f.

RĂPEGIÚNE s. f. v. repejune.

REPEGIÚNE s. f. v. repejune.

repegiune f. repeziciune: au văzut în repegiune ale Africei misteruri AL. [Tras din repede].

răpegĭúne f. (d. răpede, ca putregĭune d. putred. Est. Rapiditate, calitatea de a fi răpede. – În vest repezicĭune.

repezicĭúne f. (d. repezit, răpezit, ca putrezicĭune d. putrezit). Vest. Rapiditate, calitatea de a fi răpede. – În est răpegĭune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repejune (înv.) s. f., g.-d. art. repejunii; pl. repejuni

repejúne s. f., g.-d. art. repejúnii; pl. repejúni

repejune, -ni.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPEJÚNE s. v. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor.

repejune s. v. GRABĂ. IUȚEALĂ. RAPIDITATE. REPEZEALĂ. REPEZICIUNE. VITEZĂ. ZOR.

Intrare: repejune
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repejune
  • repejunea
plural
  • repejuni
  • repejunile
genitiv-dativ singular
  • repejuni
  • repejunii
plural
  • repejuni
  • repejunilor
vocativ singular —
plural —
răpegiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpegiune
  • răpegiunea
plural
  • răpegiuni
  • răpegiunile
genitiv-dativ singular
  • răpegiuni
  • răpegiunii
plural
  • răpegiuni
  • răpegiunilor
vocativ singular —
plural —
repegiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repegiune
  • repegiunea
plural
  • repegiuni
  • repegiunile
genitiv-dativ singular
  • repegiuni
  • repegiunii
plural
  • repegiuni
  • repegiunilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repejune, repejunisubstantiv feminin

  • 1. învechit Iuțeală, repeziciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: iuțeală repeziciune
    • format_quote Diomede în fugă urma repejunea Lăncii prin oastea din față. MURNU, I. 225. DLRLC
    • format_quote Ei trec în repejune pe rîuri fără punți. EMINESCU, O. I 98. DLRLC
etimologie:
  • Repede + sufix -iune. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.