8 definiții pentru repejune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

repejune sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) răpeziune / S și: repejiune / Pl: ~ni / E: repede + -iune] 1 (Îvp) Repeziciune (1). 2 Repeziș (4). 3 (Îlav) Cu (sau în) ~ Repede (1). 4 (Reg) Loc pieziș Si: râpă.

REPEJÚNE, repejuni, s. f. (Înv.) Iuțeală, repeziciune. – Repede + suf. -iune.

REPEJÚNE, repejuni, s. f. (Înv.) Iuțeală, repeziciune. – Repede + suf. -iune.

REPEJÚNE s. f. (Învechit și regional) Repeziciune, iuțeală. Diomede în fugă urma repejunea Lăncii prin oastea din față. MURNU, I. 225. Ei trec în repejune pe rîuri fără punți. EMINESCU, O. I 98. – Variante: răpegiúne (CREANGĂ, P. 251), repegiúne (HOGAȘ, M. N. 222, ALECSANDRI, S. 11) s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

repejúne (înv.) s. f., g.-d. art. repejúnii; pl. repejúni

repejúne s. f., g.-d. art. repejúnii; pl. repejúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPEJÚNE s. v. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor.

repejune s. v. GRABĂ. IUȚEALĂ. RAPIDITATE. REPEZEALĂ. REPEZICIUNE. VITEZĂ. ZOR.

Intrare: repejune
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repejune
  • repejunea
plural
  • repejuni
  • repejunile
genitiv-dativ singular
  • repejuni
  • repejunii
plural
  • repejuni
  • repejunilor
vocativ singular
plural