2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REORDONANȚÁRE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reordonanța.

reordonanțare sf [At: DN3 / Pl: ări / E: reordonanța] Ordonanțare nouă.

REORDONANȚÁRE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. – V. reordonanța.

REORDONANȚÁRE s.f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [< reordonanța].

REORDONANȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. [Pr.: re-o-] – Din fr. réordonnancer.

reordonanța vt [At: DN3 / Pzi: ez / E: re1- + ordonanța cf fr réordonnancer] A ordonanța din nou.

REORDONÁNȚÁ, reordonanțez, vb. I. Tranz. A ordonanța din nou. – Din fr. réordonnancer.

REORDONANȚÁ vb. I. tr. A ordonanța din nou. [Cf. fr. réordonnancer].

REORDONANȚÁ vb. tr. a ordonanța din nou. (< fr. réordonnancer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reordonanțáre (re-or-) s. f., g.-d. art. reordonanțắrii; pl. reordonanțắri

reordonanțáre s. f. (sil. re-or-) ordonanțare

reordonanțá (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonanțeáză

reordonanțá vb. (sil. re-or-), ind. prez. 1 sg. reordonanțéz, 3 sg. și pl. reordonanțeáză

Intrare: reordonanțare
reordonanțare substantiv feminin
  • silabație: re-or- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reordonanțare
  • reordonanțarea
plural
  • reordonanțări
  • reordonanțările
genitiv-dativ singular
  • reordonanțări
  • reordonanțării
plural
  • reordonanțări
  • reordonanțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reordonanța
  • silabație: re-or- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reordonanța
  • reordonanțare
  • reordonanțat
  • reordonanțatu‑
  • reordonanțând
  • reordonanțându‑
singular plural
  • reordonanțea
  • reordonanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reordonanțez
(să)
  • reordonanțez
  • reordonanțam
  • reordonanțai
  • reordonanțasem
a II-a (tu)
  • reordonanțezi
(să)
  • reordonanțezi
  • reordonanțai
  • reordonanțași
  • reordonanțaseși
a III-a (el, ea)
  • reordonanțea
(să)
  • reordonanțeze
  • reordonanța
  • reordonanță
  • reordonanțase
plural I (noi)
  • reordonanțăm
(să)
  • reordonanțăm
  • reordonanțam
  • reordonanțarăm
  • reordonanțaserăm
  • reordonanțasem
a II-a (voi)
  • reordonanțați
(să)
  • reordonanțați
  • reordonanțați
  • reordonanțarăți
  • reordonanțaserăți
  • reordonanțaseți
a III-a (ei, ele)
  • reordonanțea
(să)
  • reordonanțeze
  • reordonanțau
  • reordonanța
  • reordonanțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)