7 definiții pentru reordonanțare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REORDONANȚARE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [Pr.: re-o-] – V. reordonanța.

reordonanțare sf [At: DN3 / Pl: ări / E: reordonanța] Ordonanțare nouă.

REORDONANȚARE, reordonanțări, s. f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. – V. reordonanța.

REORDONANȚARE s.f. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. [< reordonanța].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reordonanțare (desp. re-or-) s. f., g.-d. art. reordonanțării; pl. reordonanțări

reordonanțare (re-or-) s. f., g.-d. art. reordonanțării; pl. reordonanțări

reordonanțare s. f. (sil. re-or-) ordonanțare

Intrare: reordonanțare
reordonanțare substantiv feminin
  • silabație: re-or- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reordonanțare
  • reordonanțarea
plural
  • reordonanțări
  • reordonanțările
genitiv-dativ singular
  • reordonanțări
  • reordonanțării
plural
  • reordonanțări
  • reordonanțărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reordonanțare, reordonanțărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a reordonanța și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi reordonanța DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.