7 definiții pentru renitent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.

RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.

renitent, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 381 / Pl: ~nți, ~e / E: lat renitens, -entis, ger renitent] 1 (Înv) Care rezistă Si: îndărătnic, recalcitrant. 2 (Înv) Care se opune Si: îndărătnic, recalcitrant.

RENITÉNT, -Ă adj. Care prezintă renitență. [< fr. rénitent, cf. lat. renitens].

RENITÉNT, -Ă adj. care prezintă renitență. (< fr. rénitent, lat. renitens)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

renitént adj. m., pl. reniténți; f. sg. reniténtă, pl. reniténte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RENITÉNT adj. v. încăpățânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.

renitent adj. v. ÎNCĂPĂȚÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. RECALCITRANT. REFRACTAR.

Intrare: renitent
renitent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • renitent
  • renitentul
  • renitentu‑
  • renitentă
  • renitenta
plural
  • renitenți
  • renitenții
  • renitente
  • renitentele
genitiv-dativ singular
  • renitent
  • renitentului
  • renitente
  • renitentei
plural
  • renitenți
  • renitenților
  • renitente
  • renitentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)