opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

RENEGAT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

renegat, ~ă smf, a [At: CR (1848), 172/31 / Pl: ~ați, ~e / E: fr renégat] 1-2 smf, a (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a depărtat de patria, de credința sa Si: apostat (1- 2). 3-4 (Persoană) care a renunțat la părerile sau la convingerile sale anterioare Si: apostat (3).

RENEGAT, -Ă, renegați, -te, s. m. și f. Persoană care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ Persoană care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

RENEGAT, -Ă, renegați, -te, s. m. și f. Persoană care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa, care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare. Renegații devin aspri pentru credința ce au avut înainte și înfocați pentru credința ce îmbrățișează. BOLINTINEANU, O. 444. Vreți să faceți cauză comună... cu renegații la principiile autonomiei și suzeranității? La GHICA, A. 792.

RENEGAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a lepădat de patria, de credința sa; (cel) care și-a lepădat vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparținut. [< fr. renégat, cf. rus. renegat].

RENEGAT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a înstrăinat de patria, de credința sa. ◊ (cel) care a renunțat la vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparținut. (< fr. renégat, germ. Renegat)

*renegát, -ă adj. (d. reneg). Apostat, care șĭ-a lepădat credința religioasă orĭ politică. Subst. Un renegat. V. prestîpnic.

Ortografice DOOM

renegat adj. m., s. m., pl. renegați; adj. f., s. f. renegată, pl. renegate

renegat adj. m., s. m., pl. renegați; adj. f., s. f. renegată, pl. renegate

renegat adj. m., s. m., pl. renegați; f. sg. renegată, pl. renegate

Sinonime

RENEGAT adj., s. (BIS.) 1. adj. (înv.) preastâpnic. (Om ~.) 2. s. (livr.) apostat.

RENEGAT adj. (înv.) preastîpnic. (Om ~.)

Intrare: renegată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • renegată
  • renegata
plural
  • renegate
  • renegatele
genitiv-dativ singular
  • renegate
  • renegatei
plural
  • renegate
  • renegatelor
vocativ singular
  • renegată
  • renegato
plural
  • renegatelor
Intrare: renegat (adj.)
renegat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • renegat
  • renegatul
  • renegatu‑
  • renegată
  • renegata
plural
  • renegați
  • renegații
  • renegate
  • renegatele
genitiv-dativ singular
  • renegat
  • renegatului
  • renegate
  • renegatei
plural
  • renegați
  • renegaților
  • renegate
  • renegatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

renegat, renegațisubstantiv masculin
renegată, renegatesubstantiv feminin
renegat, renegatăadjectiv

  • 1. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Renegații devin aspri pentru credința ce au avut înainte și înfocați pentru credința ce îmbrățișează. BOLINTINEANU, O. 444. DLRLC
    • format_quote Vreți să faceți cauză comună... cu renegații la principiile autonomiei și suzeranității? La GHICA, A. 792. DLRLC
    • 1.1. (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.