10 definiții pentru renegat (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RENEGAT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.

renegat, ~ă smf, a [At: CR (1848), 172/31 / Pl: ~ați, ~e / E: fr renégat] 1-2 smf, a (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a depărtat de patria, de credința sa Si: apostat (1- 2). 3-4 (Persoană) care a renunțat la părerile sau la convingerile sale anterioare Si: apostat (3).

RENEGAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a lepădat de patria, de credința sa; (cel) care și-a lepădat vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparținut. [< fr. renégat, cf. rus. renegat].

RENEGAT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a înstrăinat de patria, de credința sa. ◊ (cel) care a renunțat la vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparținut. (< fr. renégat, germ. Renegat)

*renegát, -ă adj. (d. reneg). Apostat, care șĭ-a lepădat credința religioasă orĭ politică. Subst. Un renegat. V. prestîpnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

renegat adj. m., s. m., pl. renegați; adj. f., s. f. renega, pl. renegate

renegat adj. m., s. m., pl. renegați; adj. f., s. f. renegată, pl. renegate

renegat adj. m., s. m., pl. renegați; f. sg. renegată, pl. renegate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RENEGAT adj., s. (BIS.) 1. adj. (înv.) preastâpnic. (Om ~.) 2. s. (livr.) apostat.

RENEGAT adj. (înv.) preastîpnic. (Om ~.)

Intrare: renegat (adj.)
renegat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • renegat
  • renegatul
  • renegatu‑
  • renega
  • renegata
plural
  • renegați
  • renegații
  • renegate
  • renegatele
genitiv-dativ singular
  • renegat
  • renegatului
  • renegate
  • renegatei
plural
  • renegați
  • renegaților
  • renegate
  • renegatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

renegat, renegațisubstantiv masculin
renega, renegatesubstantiv feminin
renegat, renegaadjectiv

  • 1. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Renegații devin aspri pentru credința ce au avut înainte și înfocați pentru credința ce îmbrățișează. BOLINTINEANU, O. 444. DLRLC
    • format_quote Vreți să faceți cauză comună... cu renegații la principiile autonomiei și suzeranității? La GHICA, A. 792. DLRLC
    • 1.1. (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.