10 definiții pentru renegat (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RENEGAT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.
renegat, ~ă smf, a [At: CR (1848), 172/31 / Pl: ~ați, ~e / E: fr renégat] 1-2 smf, a (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a depărtat de patria, de credința sa Si: apostat (1- 2). 3-4 (Persoană) care a renunțat la părerile sau la convingerile sale anterioare Si: apostat (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RENEGAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a lepădat de patria, de credința sa; (cel) care și-a lepădat vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparținut. [< fr. renégat, cf. rus. renegat].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RENEGAT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a înstrăinat de patria, de credința sa. ◊ (cel) care a renunțat la vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparținut. (< fr. renégat, germ. Renegat)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*renegát, -ă adj. (d. reneg). Apostat, care șĭ-a lepădat credința religioasă orĭ politică. Subst. Un renegat. V. prestîpnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
renegat adj. m., s. m., pl. renegați; adj. f., s. f. renegată, pl. renegate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
renegat adj. m., s. m., pl. renegați; adj. f., s. f. renegată, pl. renegate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
renegat adj. m., s. m., pl. renegați; f. sg. renegată, pl. renegate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RENEGAT adj., s. (BIS.) 1. adj. (înv.) preastâpnic. (Om ~.) 2. s. (livr.) apostat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RENEGAT adj. (înv.) preastîpnic. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
renegat, renegațisubstantiv masculin renegată, renegatesubstantiv feminin renegat, renegatăadjectiv
- 1. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. DEX '09 DLRLC DN
- Renegații devin aspri pentru credința ce au avut înainte și înfocați pentru credința ce îmbrățișează. BOLINTINEANU, O. 444. DLRLC
- Vreți să faceți cauză comună... cu renegații la principiile autonomiei și suzeranității? La GHICA, A. 792. DLRLC
- 1.1. (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. DEX '09 DLRLC DN
-
etimologie:
- renégat DEX '09 DEX '98 DN
- Renegat DEX '09 DEX '98 MDN '00