2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REMUNERARE, remunerări, s. f. Acțiunea de a remunera și rezultatul ei; remunerație. – V. remunera.

REMUNERARE, remunerări, s. f. Acțiunea de a remunera și rezultatul ei; remunerație. – V. remunera.

remunerare sf [At: BARCIANU / Pl: ~rări / E: remunera] Retribuire.

REMUNERARE, remunerări, s. f. Acțiunea de a remunera și rezultatul ei; retribuire, plată, remunerație.

REMUNERARE s.f. Acțiunea de a remunera și rezultatul ei; retribuire; plată, remunerație. [< remunera].

REMUNERA, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

REMUNERA, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui; a plăti. – Din fr. rémunérer, lat. remunerare.

remunera vt [At: ȚICHINDEAL, F. 252/6 / V: (înv) ~ri / Pzi: ~rez, (înv) remuner / E: fr remunerer, lat remunerare cf ger remunerieren] A retribui.

REMUNERA, remunerez, vb. I. Tranz. A retribui, a plăti.

REMUNERA vb. I. tr. A retribui un serviciu, o muncă prestată etc. ♦ A plăti, a răsplăti. [Cf. fr. rémunérer, lat. remunerare].

REMUNERA vb. tr. a retribui, a plăti. (< fr. rémunérer, lat. remunerare)

A REMUNERA ~ez tranz. (persoane sau activități ale lor) A plăti în bani sau în natură; a retribui. ~ o colaborare. /<fr. rémunérer, lat. remunerare

*remuneréz v. tr. (lat. remunerare, d. múnus, múneris, dar, răsplată. V. municipiŭ, -ficență). Răsplătesc, acord leafă saŭ onorar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

remunerare s. f., g.-d. art. remunerării; pl. remunerări

remunerare s. f., g.-d. art. remunerării; pl. remunerări

remunerare s. f., g.-d. art. remunerării; pl. remunerări

remunera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. remunerez, 3 remunerea; conj. prez. 1 sg. să remunerez, 3 săremunereze

remunera (a ~) vb., ind. prez. 3 remunerea

remunera vb., ind. prez. 1 sg. remunerez, 3 sg. și pl. remunerea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REMUNERARE s. plată, remunerație, retribuire, retribuție, (rar) remunerariu. (Care este ~ pentru munca ta?)

REMUNERA vb. a onora, a plăti, a retribui. (A ~ o muncă prestată.)

Intrare: remunerare
remunerare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • remunerare
  • remunerarea
plural
  • remunerări
  • remunerările
genitiv-dativ singular
  • remunerări
  • remunerării
plural
  • remunerări
  • remunerărilor
vocativ singular
plural
Intrare: remunera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • remunera
  • remunerare
  • remunerat
  • remuneratu‑
  • remunerând
  • remunerându‑
singular plural
  • remunerea
  • remunerați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • remunerez
(să)
  • remunerez
  • remuneram
  • remunerai
  • remunerasem
a II-a (tu)
  • remunerezi
(să)
  • remunerezi
  • remunerai
  • remunerași
  • remuneraseși
a III-a (el, ea)
  • remunerea
(să)
  • remunereze
  • remunera
  • remuneră
  • remunerase
plural I (noi)
  • remunerăm
(să)
  • remunerăm
  • remuneram
  • remunerarăm
  • remuneraserăm
  • remunerasem
a II-a (voi)
  • remunerați
(să)
  • remunerați
  • remunerați
  • remunerarăți
  • remuneraserăți
  • remuneraseți
a III-a (ei, ele)
  • remunerea
(să)
  • remunereze
  • remunerau
  • remunera
  • remuneraseră
remuneri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

remunerare, remunerărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi remunera DEX '09 DEX '98 DN

remunera, remunerezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.