2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca.

REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca.

remorcare sf [At: DDRF / Pl: ~cări / E: remorca] 1 Tragere după sine a unui vapor, vagon, camion etc. care nu se poate deplasa cu mijloace proprii Si: remorcaj, (rar) remorcație. 2 Luare, ducere cu sine. 3 (Fig) Atașare a cuiva la un grup. 4 Ajutare a cuiva să scape de dificultăți.

REMORCÁRE, remorcări, s. f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei.

REMORCÁRE s.f. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; remorcaj. [< remorca].

REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A efectua operația de remorcare. ♦ Fig. A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

remorca vt [At: GHICA, S. 413 / Pzi: ~rchez, remorc / E: fr remorquer] 1 (Subiectul este un vehicul) A trage după sine (legat cu un cablu) un vapor, un vagon, un camion etc. care nu se poate deplasa cu mijloace proprii Si: a trage la edec (4). 2 (Fig) A lua, a duce cu sine. 3 (Fig) A atașa unui grup. 4 (Fig) A ajuta pe cineva să scape de dificultăți.

REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A trage după sine legat (cu un cablu) un vapor; a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup. [Prez. ind. și: remórc] – Din fr. remorquer.

REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. (Despre vehicule) A trage după sine (legat cu un cablu) un vapor, un vagon, un camion etc. care nu se poate mișca prin mijloace proprii. A remorca o șalupă.Fig. A lua cu sine, a atașa unui grup. Te-oi remorca cu mine... În veșnica splendoare Pe unde nu sînt neguri, Ci numai lumi albastre. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 178. Vor veni cu trenul de la 6... niște oameni așa de ispravă, că mi-ar fi stat pe suflet să nu-i remorchez. CARAGIALE, O. VII 18. – Prez. ind. și: remórc (BOLINTINEANU, O. 265).

REMORCÁ vb. I. tr. A trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). ♦ (Fig.) A lua cu sine, a atașa unui grup, a trage, a târî cu sila. [P.i. -chez. / < fr. remorquer].

REMORCÁ vb. tr. 1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). 2. (fig.) a lua cu sine, a atașa unui grup, a trage. (< fr. remorquer)

A REMORCÁ ~chéz tranz. 1) (remorci, șlepuri, vagoane etc.) A atașa (cu un cablu sau cu un lanț) și a trage cu ajutorul unui vehicul autopropulsat. 2) fig. (persoane) A lua cu sine (mai mult cu forța). /<fr. remorquer

remorcà v. se zice de o corabie ce trage pe o alta in urma ei.

*remórc și -chéz, a -cá v. tr. (fr. remorquer, d. it. rimorchiare, care vine d. mlat. remulcare, d. vgr. rymulkéo, d. rýma, odgon, și ῾étko, trag). Trag pe apă: un vapor care remorca doŭă șlepurĭ. Fig. Ajut ca să scape, maĭ ales în politică: un deputat remorcat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

remorcáre s. f., g.-d. art. remorcắrii; pl. remorcắri

remorcáre s. f., g.-d. art. remorcării; pl. remorcări

remorcá (a ~) vb., ind. prez. 3 remorcheáză

remorcá vb., ind. prez. 1 sg. remorchéz, 3 sg. și pl. remorcheáză

remorca (ind. prez. 1 sg. remorchez)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REMORCÁRE s. remorcaj, tractare, (rar) remorcație.

arată toate definițiile

Intrare: remorcare
remorcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • remorcare
  • remorcarea
plural
  • remorcări
  • remorcările
genitiv-dativ singular
  • remorcări
  • remorcării
plural
  • remorcări
  • remorcărilor
vocativ singular
plural
Intrare: remorca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • remorca
  • remorcare
  • remorcat
  • remorcatu‑
  • remorcând
  • remorcându‑
singular plural
  • remorchea
  • remorcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • remorchez
(să)
  • remorchez
  • remorcam
  • remorcai
  • remorcasem
a II-a (tu)
  • remorchezi
(să)
  • remorchezi
  • remorcai
  • remorcași
  • remorcaseși
a III-a (el, ea)
  • remorchea
(să)
  • remorcheze
  • remorca
  • remorcă
  • remorcase
plural I (noi)
  • remorcăm
(să)
  • remorcăm
  • remorcam
  • remorcarăm
  • remorcaserăm
  • remorcasem
a II-a (voi)
  • remorcați
(să)
  • remorcați
  • remorcați
  • remorcarăți
  • remorcaserăți
  • remorcaseți
a III-a (ei, ele)
  • remorchea
(să)
  • remorcheze
  • remorcau
  • remorca
  • remorcaseră
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • remorca
  • remorcare
  • remorcat
  • remorcatu‑
  • remorcând
  • remorcându‑
singular plural
  • remorcă
  • remorcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • remorc
(să)
  • remorc
  • remorcam
  • remorcai
  • remorcasem
a II-a (tu)
  • remorci
(să)
  • remorci
  • remorcai
  • remorcași
  • remorcaseși
a III-a (el, ea)
  • remorcă
(să)
  • remorce
  • remorca
  • remorcă
  • remorcase
plural I (noi)
  • remorcăm
(să)
  • remorcăm
  • remorcam
  • remorcarăm
  • remorcaserăm
  • remorcasem
a II-a (voi)
  • remorcați
(să)
  • remorcați
  • remorcați
  • remorcarăți
  • remorcaserăți
  • remorcaseți
a III-a (ei, ele)
  • remorcă
(să)
  • remorce
  • remorcau
  • remorca
  • remorcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

remorcare

  • 1. Acțiunea de a remorca și rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul atașat să se deplaseze fără consum propriu de energie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: remorcaj remorcație tractare

etimologie:

  • vezi remorca
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

remorca

  • 1. A efectua operația de remorcare.
    surse: DEX '09 DN sinonime: tracta attach_file un exemplu
    exemple
    • A remorca o șalupă.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A trage, a târî cu sila; a atașa pe cineva unui grup.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • Te-oi remorca cu mine... În veșnica splendoare Pe unde nu sînt neguri, Ci numai lumi albastre. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 178.
        surse: DLRLC
      • Vor veni cu trenul de la 6... niște oameni așa de ispravă, că mi-ar fi stat pe suflet să nu-i remorchez. CARAGIALE, O. VII 18.
        surse: DLRLC

etimologie: