REMISIUNE, remisiuni, s. f. 1. (La catolici) Iertare a păcatelor. 2. Ameliorare sau dispariție temporară a manifestărilor unei boli. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rémission, lat. remissio, -onis.

remisiune sf [At: ȘĂINEANU / V: ~isie / Pl: ~ni / E: lat remissio, -onis, fr rémission] 1 (Rar; în biserica catolică) Iertare a păcatelor. 2 (Jur; înv) Anulare a unei datorii, a unei obligații Si: dispensă (2). 3 (Med) Diminuare sau dispariție temporară a manifestărilor unei boli. 4 Predare (a unui obiect).

REMISIUNE, remisiuni, s. f. 1. (Livr.) Iertare. 2. Ameliorare sau dispariție temporară a manifestărilor unei boli. [Pr.: -si-u-] – Din fr. rémission, lat. remissio, -onis.

REMISIUNE s.f. (Liv.) 1. (La catolici) Iertare a păcatelor. 2. (Med.) Atenuare temporară a manifestărilor unei boli. 3. Remitere. [< lat. remissio, fr. rémission].

REMISIUNE s. f. 1. iertare. ◊ (la catolici) iertare a păcatelor. 2. atenuare progresivă, până la vindecare, a manifestărilor unor boli: remitență. (< fr. rémission, lat. remissio)

*remisiúne f. (lat. remíssio, -ónis. V. misiune). Rar. Ĭertare: remisiunea păcatelor. Predare, restituire: remisiunea unor scrisorĭ.

remisie sf vz remisiune

remisiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. remisiunii; pl. remisiuni

remisiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. remisiunii; pl. remisiuni

remisiune s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. remisiunii; pl. remisiuni

REMISIUNE s. v. remitență.