remaniere sf [At: MAIORESCU, D. L. 95 / Pl: ~ri / V: (înv) ~iare / P: ~ni-e~ / E: remania] 1 Schimbare. 2 (Îs) ~ ministerială (sau a guvernului) Schimbare în compunerea unui guvern, intervenită în urma demisiei unui membru al guvernului sau a trecerii acestuia la conducerea unui alt minister. 3 (Rar) Înlocuire.

REMANIERE, remanieri, s. f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei. O ediție specială cu remanierea guvernului. C. PETRESCU, O. P. I 11. – Variantă: (rar) remaniare (IORGA, L. I 142) s. f.

REMANIERE s.f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei; (spec.; polit.) schimbare a compoziției unui guvern. [Pron. -ni-e-. / < remania].

*remaniére f. Acțiunea de a remania.

remania vt [At: MAIORESCU, D. I, 193 / P: ~ni-a / Pzi: ~iez / E: fr remanier] A face modificări în cuprinsul unei lucrări, în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2 A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3 A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse.

remaniare sf vz remaniere

REMANIA, remaniez, vb. I. Tranz. A face, a introduce modificări, schimbări, în cuprinsul unei lucrări, într-o instituție etc.; (în special) a schimba compoziția unui guvern.

REMANIARE s. f. v. remaniere.

REMANIA vb. I. tr. A modifica (o lucrare, o instituție etc.); (spec.) a schimba compoziția unui guvern. [Pron. -ni-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. remanier].

REMANIA vb. tr. 1. a modifica (o lucrare, o instalație, o instituție); a schimba compoziția unui guvern. 2. a înlătura defectele unor materiale sau produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse. (< fr. remanier)

A REMANIA ~ez tranz. 1) (organe de conducere) A supune unor modificări de componență sau de structură; a modifica. 2) (materiale, mașini etc.) A face să devină mai bun din punct de vedere calitativ sau să revină la starea de mai înainte; a îmbunătăți; a ameliora; a remedia. [Sil. -ni-a] /<fr. remanier

remanià v. a face schimbări, îndreptări unei opere.

remaniare f. acțiunea de a remania și efectul ei.

*remaniéz v. tr. (fr. remanier, d. manier, a mania, a mînui). Schimb în parte, modific: a remania planu uneĭ cărțĭ, un minister.

remaniere (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. remanierii; pl. remanieri

remaniere (-ni-e-) s. f., g.-d. art. remanierii; pl. remanieri

remaniere s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. remanierii; pl. remanieri

remania (a ~) (desp. -ni-a) vb., ind. prez. 1 sg. remaniez (desp. -ni-ez), 3 remaniază, 1 pl. remaniem; conj. prez. 1 sg. să remaniez, 3 să remanieze; ger. remaniind (desp. -ni-ind)

remania (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniază, 1 pl. remaniem (-ni-em); conj. prez. 3 să remanieze; ger. remaniind (-ni-ind)

remania vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. remaniez, 3 sg. și pl. remaniază, 1 pl. remaniem (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. remanieze; ger. remaniind (sil. -ni-ind)

remania (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. remaniază, 1 pl. remaniem, ger. remaniind)

remaniez, -niază 3, -nieze 3 conj., -niam 1 imp., -niind ger., -niere inf. s.

remaniere (sedim.), (engl.= reworked) proces de deplasare a elementelor unor dep. sedimentare (galeții din conglomerate, clastele dintr-o gresie, bioclastele dintr-un calcar etc.) din locul lor de origine și redepunerea lor, fie în aceeași arie de sedimentare (r. intrabazinală, adesea și intraformațională), fie într-o altă arie (r. extraformațională).

REMANIÉRE (< remania) s. f. 1. Ansamblu de operații de corectare a defectelor unor materiale sau produse care nu corespund condițiilor calitative impuse, dar care nu sunt rebut total. 2. (Dr.) R. ministerială (sau guvernamentală) = schimbare în componența unui guvern, intervenită în urma demisiei a cel puțin unui membru al guvernului, a trecerii lui la conducerea unui alt minister, a modificării produse în conducerea unor ministere etc.