10 definiții pentru remania

REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.

REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. A face, a introduce modificări, schimbări, în cuprinsul unei lucrări, într-o instituție etc.; (în special) a schimba compoziția unui guvern.

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)

remaniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. remaniéz, 3 sg. și pl. remaniáză, 1 pl. remaniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. remaniéze; ger. remaniínd (sil. -ni-ind)

REMANIÁ vb. I. tr. A modifica (o lucrare, o instituție etc.); (spec.) a schimba compoziția unui guvern. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. remanier].

REMANIÁ vb. tr. 1. a modifica (o lucrare, o instalație, o instituție); a schimba compoziția unui guvern. 2. a înlătura defectele unor materiale sau produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse. (< fr. remanier)

A REMANIÁ ~éz tranz. 1) (organe de conducere) A supune unor modificări de componență sau de structură; a modifica. 2) (materiale, mașini etc.) A face să devină mai bun din punct de vedere calitativ sau să revină la starea de mai înainte; a îmbunătăți; a ameliora; a remedia. [Sil. -ni-a] /<fr. remanier

remanià v. a face schimbări, îndreptări unei opere.

*remaniéz v. tr. (fr. remanier, d. manier, a mania, a mînui). Schimb în parte, modific: a remania planu uneĭ cărțĭ, un minister.

Intrare: remania
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) remania remaniere remaniat remaniind singular plural
remania remaniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) remaniez (să) remaniez remaniam remaniai remaniasem
a II-a (tu) remaniezi (să) remaniezi remaniai remaniași remaniaseși
a III-a (el, ea) remania (să) remanieze remania remanie remaniase
plural I (noi) remaniem (să) remaniem remaniam remaniarăm remaniaserăm, remaniasem*
a II-a (voi) remaniați (să) remaniați remaniați remaniarăți remaniaserăți, remaniaseți*
a III-a (ei, ele) remania (să) remanieze remaniau remania remaniaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)