8 definiții pentru rejet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REJÉT, rejeturi, s. n. 1. (Livr.) Respingere. 2. (Geol.) Denivelare produsă de o falie. 3. Ingambament. – Din fr. rejet.

rejet sn [At: DN2 / Pl: ~uri / E: fr rejet] 1 (Liv) Respingere. 2 (Glg) Denivelare produsă de o falie.

REJÉT, rejeturi, s. n. (Livr.) Respingere. ♦ (Geol.) Denivelare produsă de o falie. – Din fr. rejet.

REJÉT s.n. (Franțuzism) 1. Respingere. ♦ (Geol.) Denivelare produsă de o falie. 2. Ingambament. [< fr. rejet].

REJÉT s. n. 1. respingere. 2. denivelare produsă de o falie. 2. ingambament. (< fr. rejet)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rejét (livr.) s. n., pl. rejéturi


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REJÉT (< fr.) s. n. 1. Procedeu poetic asemănător ingambamentului, constând în trecerea unui cuvânt, care aparține sintactic unui emistih, în emistihul următor. V. ingambement. 2. (MED.) v. Respingere.

Intrare: rejet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rejet
  • rejetul
  • rejetu‑
plural
  • rejeturi
  • rejeturile
genitiv-dativ singular
  • rejet
  • rejetului
plural
  • rejeturi
  • rejeturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)