9 definiții pentru rejet
Explicative DEX
REJET, rejeturi, s. n. 1. (Livr.) Respingere. 2. (Geol.) Denivelare produsă de o falie. 3. Ingambament. – Din fr. rejet.
rejet sn [At: DN2 / Pl: ~uri / E: fr rejet] 1 (Liv) Respingere. 2 (Glg) Denivelare produsă de o falie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REJET, rejeturi, s. n. (Livr.) Respingere. ♦ (Geol.) Denivelare produsă de o falie. – Din fr. rejet.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
REJET s.n. (Franțuzism) 1. Respingere. ♦ (Geol.) Denivelare produsă de o falie. 2. Ingambament. [< fr. rejet].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REJET s. n. 1. respingere. 2. denivelare produsă de o falie. 2. ingambament. (< fr. rejet)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
rejet (livr.) s. n., pl. rejeturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rejet (livr.) s. n., pl. rejeturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rejet s. n., pl. rejeturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
REJÉT (< fr.) s. n. 1. Procedeu poetic asemănător ingambamentului, constând în trecerea unui cuvânt, care aparține sintactic unui emistih, în emistihul următor. V. ingambement. 2. (MED.) v. Respingere.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rejet, rejeturisubstantiv neutru
- 1. Respingere. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: respingere
- 2. Denivelare produsă de o falie. DEX '09 DEX '98 DN
- 3. Ingambament. DEX '09 DNsinonime: ingambament
etimologie:
- rejet DEX '09 DEX '98 DN