opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Explicative DEX

REINSTAURARE, reinstaurări, s. f. Acțiunea de a reinstaura. [Pr.: -sta-u-] – V. reinstaura.

REINSTAURARE, reinstaurări, s. f. Acțiunea de a reinstaura. [Pr.: -sta-u-] – V. reinstaura.

reinstaurare sf [At: DLR / Pl: ~rări / E: reinstaura] Instaurare din nou.

REINSTAURARE s.f. Acțiunea de a reinstaura și rezultatul ei. [< reinstaura].

REINSTAURA, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

REINSTAURA, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.

reinstaura vt [At: CF, 1962, nr. 1, 13 / Pzi: ~rez / E: re1- + instaura] A instaura din nou Si: a reîntrona, a restaura (2).

REINSTAURA vb. I. tr. A instaura din nou, a reintrona. [Cf. fr. réinstaurer].

REINSTAURA vb. tr. a instaura din nou, a reîntrona. (< fr. réinstaurer)

Ortografice DOOM

+reinstaurare (desp. -sta-u-) s. f., g.-d. art. reinstaurării; pl. reinstaurări

reinstaurare s. f. (sil. re-in-), pl. reinstaurări

reinstaura (a ~) (desp. -sta-u-) vb., ind. prez. 1 sg. reinstaurez, 3 reinstaurează; conj. prez. 1 sg. să reinstaurez, 3 să reinstaureze

*reinstaura (a ~) (-sta-u-) vb., ind. prez. 3 reinstaurează

reinstaura vb. (sil. re-in-), ind. prez. 1 sg. reinstaurez, 3 sg. și pl. reinstaurează

Sinonime

REINSTAURARE s. v. restaurare.

REINSTAURARE s. reîntronare, restaurare, restaurație, (înv.) reînscăunare. (~ unei dinastii.)

REINSTAURA vb. v. restaura.

REINSTAURA vb. a reîntrona, a restaura, (înv.) a reînscăuna. (A ~ o dinastie.)

Intrare: reinstaurare
reinstaurare substantiv feminin
  • silabație: -sta-u- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reinstaurare
  • reinstaurarea
plural
  • reinstaurări
  • reinstaurările
genitiv-dativ singular
  • reinstaurări
  • reinstaurării
plural
  • reinstaurări
  • reinstaurărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: reinstaura
  • silabație: -sta-u-ra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reinstaura
  • reinstaurare
  • reinstaurat
  • reinstauratu‑
  • reinstaurând
  • reinstaurându‑
 singular plural
  • reinstaurează
  • reinstaurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reinstaurez
 (să)
  • reinstaurez
  • reinstauram
  • reinstaurai
  • reinstaurasem
a II-a (tu)
  • reinstaurezi
 (să)
  • reinstaurezi
  • reinstaurai
  • reinstaurași
  • reinstauraseși
a III-a (el, ea)
  • reinstaurează
 (să)
  • reinstaureze
  • reinstaura
  • reinstaură
  • reinstaurase
plural I (noi)
  • reinstaurăm
 (să)
  • reinstaurăm
  • reinstauram
  • reinstaurarăm
  • reinstauraserăm
  • reinstaurasem
a II-a (voi)
  • reinstaurați
 (să)
  • reinstaurați
  • reinstaurați
  • reinstaurarăți
  • reinstauraserăți
  • reinstauraseți
a III-a (ei, ele)
  • reinstaurează
 (să)
  • reinstaureze
  • reinstaurau
  • reinstaurară
  • reinstauraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reinstaurare, reinstaurărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a reinstaura. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: restaurare
etimologie:
  • vezi reinstaura DEX '09 DEX '98 DN

reinstaura, reinstaurezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.