2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REIFICÁRE, reificări, s. f. Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. [Pr.: re-i-] – Cf. fr. réification.

REIFICÁRE, reificări, s. f. Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. [Pr.: re-i-] – Cf. fr. réification.

reificare sf [At: DN3 / Pl: ~cări / E: ns cf fr réification] Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru.

REIFICÁRE s.f. (Fil.) Concretizare, materializare (a unei idei). ♦ Proces prin care relațiile sociale îmbracă forma unor relații obiectuale, omul însuși devenind din agent conștient al proceselor sociale simplu obiect, lucru, instrument al acestora. [< engl. reification, cf. lat. res – lucru].

REIFICÁRE s. f. (fil.) 1. acțiunea de a reifica. 2. tendința de a da oricărui lucru dinamic, de mișcare un caracter static. 3. înțelegerea greșită a raporturilor sociale ca raporturi dintre lucruri, obiectuale, autonomizate. (< reifica)

REIFICÁ vb. tr. (fil.) a transforma un lucru, a da (unei idei) caracter material, concret. (< fr. réifier)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reificáre (re-i-) s. f., g.-d. art. reificắrii; pl. reificắri

reificáre s. f. (sil. re-i-), g.-d. art. reificării; pl. reificări

reificá vb., ind. prez. 1 sg. reífic, 3 sg. și pl. reífică


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REIFICÁRE (după fr. réification; de la lat. res „lucru”) s. f. (FILOZ.) Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații obiectuale, iar omul însuși devine din subiect (agent conștient) al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. Conceptul a fost formulat de G. Lukács și mai ales de Th. Adorno.

Intrare: reificare
reificare substantiv feminin
  • silabație: re-i- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reificare
  • reificarea
plural
  • reificări
  • reificările
genitiv-dativ singular
  • reificări
  • reificării
plural
  • reificări
  • reificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reifica
  • reificare
  • reificat
  • reificatu‑
  • reificând
  • reificându‑
singular plural
  • reifică
  • reificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reific
(să)
  • reific
  • reificam
  • reificai
  • reificasem
a II-a (tu)
  • reifici
(să)
  • reifici
  • reificai
  • reificași
  • reificaseși
a III-a (el, ea)
  • reifică
(să)
  • reifice
  • reifica
  • reifică
  • reificase
plural I (noi)
  • reificăm
(să)
  • reificăm
  • reificam
  • reificarăm
  • reificaserăm
  • reificasem
a II-a (voi)
  • reificați
(să)
  • reificați
  • reificați
  • reificarăți
  • reificaserăți
  • reificaseți
a III-a (ei, ele)
  • reifică
(să)
  • reifice
  • reificau
  • reifica
  • reificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)