opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REIFICARE, reificări, s. f. Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. [Pr.: re-i-] – Cf. fr. réification.

REIFICARE, reificări, s. f. Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. [Pr.: re-i-] – Cf. fr. réification.

reificare sf [At: DN3 / Pl: ~cări / E: ns cf fr réification] Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru.

REIFICARE s.f. (Fil.) Concretizare, materializare (a unei idei). ♦ Proces prin care relațiile sociale îmbracă forma unor relații obiectuale, omul însuși devenind din agent conștient al proceselor sociale simplu obiect, lucru, instrument al acestora. [< engl. reification, cf. lat. res – lucru].

REIFICARE s. f. (fil.) 1. acțiunea de a reifica. 2. tendința de a da oricărui lucru dinamic, de mișcare un caracter static. 3. înțelegerea greșită a raporturilor sociale ca raporturi dintre lucruri, obiectuale, autonomizate. (< reifica)

REIFICA vb. tr. (fil.) a transforma un lucru, a da (unei idei) caracter material, concret. (< fr. réifier)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reificare (desp. re-i-) s. f., g.-d. art. reificării; pl. reificări

reificare (re-i-) s. f., g.-d. art. reificării; pl. reificări

reificare s. f. (sil. re-i-), g.-d. art. reificării; pl. reificări

reifica vb., ind. prez. 1 sg. reific, 3 sg. și pl. reifică

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REIFICÁRE (după fr. réification; de la lat. res „lucru”) s. f. (FILOZ.) Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații obiectuale, iar omul însuși devine din subiect (agent conștient) al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. Conceptul a fost formulat de G. Lukács și mai ales de Th. Adorno.

Intrare: reificare
reificare substantiv feminin
  • silabație: re-i- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reificare
  • reificarea
plural
  • reificări
  • reificările
genitiv-dativ singular
  • reificări
  • reificării
plural
  • reificări
  • reificărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: reifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reifica
  • reificare
  • reificat
  • reificatu‑
  • reificând
  • reificându‑
 singular plural
  • reifică
  • reificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reific
 (să)
  • reific
  • reificam
  • reificai
  • reificasem
a II-a (tu)
  • reifici
 (să)
  • reifici
  • reificai
  • reificași
  • reificaseși
a III-a (el, ea)
  • reifică
 (să)
  • reifice
  • reifica
  • reifică
  • reificase
plural I (noi)
  • reificăm
 (să)
  • reificăm
  • reificam
  • reificarăm
  • reificaserăm
  • reificasem
a II-a (voi)
  • reificați
 (să)
  • reificați
  • reificați
  • reificarăți
  • reificaserăți
  • reificaseți
a III-a (ei, ele)
  • reifică
 (să)
  • reifice
  • reificau
  • reificară
  • reificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reificare, reificărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a reifica. MDN '00
  • 2. filozofie Concretizare, materializare (a unei idei). DN
    • 2.1. Proces în cursul căruia relațiile sociale îmbracă forma unor relații între obiecte concrete, iar omul însuși devine din subiect al proceselor sociale obiectul acestora, asemenea unui lucru. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Tendința de a da oricărui lucru dinamic, de mișcare un caracter static. MDN '00
  • 4. Înțelegerea greșită a raporturilor sociale ca raporturi dintre lucruri, obiectuale, autonomizate. MDN '00
etimologie:

reifica, reificverb

  • 1. filozofie A transforma un lucru, a da (unei idei) caracter material, concret. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.