REGRESIUNE, regresiuni, s. f. 1. (De obicei determinat prin „a mării” sau „marină”) Proces de retragere a apelor mării de pe unele suprafețe continentale, provocat de ridicarea uscatului prin mișcările lente ale blocurilor continentale sau de scăderea nivelului general oceanic. ♦ (Înv.) Regres. 2. (Lingv.) Reducerea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. régression.

regresiune sf [At: VIANU, A. P. 283 / Pl: ~ni / E: fr régression] 1 Regres (3). 2 (De obicei determinat prin „a mării” sau „marină”) Proces de retragere a apelor mării de pe unele suprafețe continentale, provocată de ridicarea uscatului. 3 (Ecp) Trecere de la stadii mai înalte de dezvoltare la stadii mai înapoiate. 4 (Lin) Reducere a extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. 5 (Lin; îs) Falsă ~ Modificare a unui cuvânt în urma înțelegerii greșite a evoluției sale fonetice.

REGRESIUNE, regresiuni, s. f. 1. (De obicei determinat prin „a mării” sau „marină”) Proces de retragere a apelor mării de pe unele suprafețe continentale, provocat de ridicarea uscatului prin mișcările lente ale blocurilor continentale sau de scăderea nivelului general oceanic. ♦ (Înv.) Regres. ♦ (Ec. pol.) Trecere de la stadii mai înalte de dezvoltare la stadii mai înapoiate. 2. (Lingv.) Reducerea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. [Pr.: -si-u-] – Din fr. régression.

REGRESIUNE, regresiuni, s. f. (Uneori determinat prin «a mării» sau «marină») Retragere a apelor mării de pe unele suprafețe continentale, provocată de ridicarea uscatului prin mișcările lente ale blocurilor continentale sau prin scăderea nivelului general oceanic. ♦ (Învechit) Regres.

REGRESIUNE s.f. 1. Retragere a apelor marine (oceanice) cauzată de ridicarea suprafeței uscatului sau de scăderea nivelului general oceanic. 2. Micșorarea extensiunii geografice a unui fenomen fonetic, morfologic etc. 3. Mișcare a unui corp ceresc în sens opus celui în care se mișcă Soarele. 4. Distrugerea progresivă a memoriei. 5. (Biol.) Revenirea unei specii sau chiar a unui organ la specia și la tipul anatomic anterior. 6. Repetarea detaliată a fiecăruia dintre cei doi termeni ai unei enumerări; epanodă. [Pron. -si-u-, var. regresie s.f. / cf. fr. régression, lat. regressio].

REGRESIUNE s. f. 1. retragere a apelor oceanului planetar în anumite zone, cauzată de ridicarea suprafețelor uscatului, de mișcări tectonice lente etc. 2. micșorare a extensiunii geografice a unui fenomen (lingvistic, morfologic etc.). 3. mișcare a unui corp ceresc în sens opus celui în care se mișcă Soarele. 4. distrugere progresivă a memoriei. ◊ proces prin care se revine la un nivel anterior de dezvoltare a unui comportament, a unui proces psihic. 5. (biol.) revenire a unei specii sau a unui organ la un stadiu mai puțin evoluat. 6. repetare detaliată a fiecăruia dintre cei doi termeni ai unei enumerări; epanodă. 7. (stat.) determinare a mărimii aproximative a unui fenomen prin mărimea unui alt fenomen. 8. (ec.) trecere de la stadii mai înalte de dezvoltare la stadii mai înapoiate. (< fr. régression, lat. regressio)

REGRESIUNE ~i f. 1) Proces de retragere a apelor mării sau ale oceanului de pe o porțiune a uscatului, cauzată de mișcările scoarței terestre. 2) Reducere a răspândirii geografice a unui fenomen de limbă. 3) Mișcare a unui corp ceresc în sens opus celui în care se mișcă Soarele. 4) înv. Întoarcere de la o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; regres. [Sil. -si-u-] /<fr. régression

regresie, regresii s. f. (în statistică) analiză a gradului de corelare dintre o variabilă (variabila dependentă) și una sau mai multe alte variabile (variabilele independente), formulate de obicei într-o ecuație cu coeficienți parametrici, în scopul estimării valorilor viitoare ale variabilei dependente. Din fr. régression, engl. regression.

REGRESIE s.f. v. regresiune.

regresiune (desp. re-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. regresiunii; pl. regresiuni

regresiune (re-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. regresiunii; pl. regresiuni

regresiune s. f. (sil. -gre-si-u-), g.-d. art. regresiunii; pl. regresiuni

regresiune (i-u)

REGRESIUNE s. (MED.) subinvoluție.

regresiune, (engl.= regression) fenomenul de retragere a liniei de țărm spre mare, având drept consecință creșterea supr. uscatului sau a celei ocupată de mediile de tranziție (lagune, delte). Secventele litologice formate în timpul unei r. au caracter de „coarsening up” (CUS). Cauzele r. pot fi de natură tectonică (ex.: mișcări de ridicare a scoarței terestre în ariile de plat.) sau climatică (perioade glaciare care determină imobilizarea unor mari volume de apă în ghețari. V. și transgresiune.

REGRESIUNE s. f. (cf. fr. régression, lat. regressio): reducere a extensiunii geografice a unui fenomen lingvistic (fonetic, morfologic, sintactic etc.). ◊ falsă ~: v. hipercorectitudine.

regresiune (lat. regressio „întoarcere”, „revenire”), figură care constă în reluarea, la sfârșitul enunțului, a cuvintelor inițiale, în ordine inversă (R): „Je vous salue, Marie, Reine de charité, vous qui dans les cachots éclairez l’opprimé, vous qui dans les eaux glauques souries aux noyés. Reine de charité, Marie, je vous salue.” (M., p. 344) • După cum se vede, r. este o conversie distanțată: abc... cba. • Morier (ib.) mai atribuie termenului și accepțiunea de figură, care ar consta În „a relua la sfârșitul frazei cuvintele care se găsesc la început, explicându-le unul câte unul”. Nu dă exemplu, dar definiția este, cu oarecare aproximație, a figurii numită epanodă, pe care n-o înregistrează. Despre această r. ne spune că „este de-o aplicație mai prozaică”, utilă de preferință în barou și în stilul didactic. Când r. este, în adevăr, un sinonim al epanodei, reprezintă o figură tipic retorică și, folosită cu talent, poate avea efecte strălucite.