13 definiții pentru regres


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGRÉS, regrese, s. n. Întoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; decădere, declin, regresiune (1). – Din lat. regressus, it. regresso, germ. Regress.

REGRÉS, regrese, s. n. Întoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; mers înapoi; decădere; declin, regresiune (1). – Din lat. regressus, it. regresso, germ. Regress.

REGRÉS, regrese, s. n. (În opoziție cu progres) Întoarcere de la o stare sau de la o formă de dezvoltare (economică, politică etc.) la o stare inferioară acesteia; mers înapoi, decădere. În zilele aceste am descoperit două cuvinte pocite. Ți le trimit ca să le adaugi la dicționarul grotesc, după cuvintele «regres» și «regles». ALECSANDRI, S. 50. ◊ Loc. adj. și adv. În regres = înapoi, către o stare inferioară, regresiv. Am văzut pe semenii mei făcînd pași în regres spre caverne. SADOVEANU, A. L. 11.

REGRÉS s.n. 1. Întoarcere de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; dare înapoi, decădere. 2. (Jur.) Drept în virtutea căruia cineva care a plătit o sumă de bani din culpa altuia se întoarce împotriva acestuia din urmă pentru recuperarea sumei plătite. [Pl. -se, -suri. / < lat. regressus < regredior – a da înapoi, cf. fr. régrès, it. regresso].

REGRÉS s. n. 1. revenire de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; decădere, declin. 2. (jur.) acțiune de ~ = acțiune prin care cineva care a plătit o sumă de bani din culpa altuia se întoarce împotriva acestuia pentru recuperarea sumei plătite. (< lat. regressus, fr. régrès)

REGRÉS ~e n. (în opoziție cu progres) Întoarcere de la o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; mers înapoi; decădere; declin; decadență. Proces de ~ biologic. [Sil. -gres] /<lat. regressus, it. regresso, germ. Regress

*regrés n., pl. e (lat. regressus, d. régredi, regréssus sum, a merge înapoĭ, a te înturna. V. con- și pro-gres). Mers înapoĭ, decadență: regresu artelor în evu mediŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

regrés (re-gres) s. n., pl. regrése

regrés s. n. (sil. -gres), pl. regrése


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REGRÉS s. 1. v. declin. 2. involuție. (Proces de ~ biologic.)

REGRES s. 1. decadență, decădere, declin, (înv.) descreștere, scădenie, scădere, scăpătare, (fig.) apus, crepuscul. (Înălțare și ~.) 2. involuție. (Proces de ~ biologic.)

Regres ≠ ascensiune, avânt, evoluție, progres

Intrare: regres
regres1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: re-gres
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regres
  • regresul
  • regresu‑
plural
  • regrese
  • regresele
genitiv-dativ singular
  • regres
  • regresului
plural
  • regrese
  • regreselor
vocativ singular
plural
regres2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: re-gres
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regres
  • regresul
  • regresu‑
plural
  • regresuri
  • regresurile
genitiv-dativ singular
  • regres
  • regresului
plural
  • regresuri
  • regresurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)