REGLEMENTAR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul Organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

reglementar, ~ă [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr réglementaire] 1-2 a, av (Care se face) conform unui regulament sau unor norme Si: regulamentar (1-2), (înv) regular (2-3). 3 a Care ține de un regulament. 4 a (Înv) Care este în legătură cu Regulamentul Organic. 5 a (Înv) Privitor la Regulamentul Organic.

reglementare sf [At: SAHIA, U.R.S.S. 71 / Pl: ~tări / E: reglementa] 1 Supunere la o normă sau la un regulament Si: regulare, (înv) regulamentare (1), regularisire. 2 Stabilire de raporturi legale. 3 Punere în ordine. 4 (Jur) Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un domeniu. 5 (Jur) Operație de stabilire a reglementărilor (4).

reglementariu, ~ă a vz reglementar

regulamentar, ~ă [At: GHEREA, ST. CR. III, 12 / Pl: ~i, ~e / E: regulament + -ar după ger reglementarisch, fr réglementaire] 1-2 a, av (Care se face) conform unui regulament Si: reglementar (1-2). 3 a Care ține de regulament Si: reglementar 4 a (Înv) Care este în legătură, în conformitate cu Regulamentul Organic. 5 a (Înv) Privitor la Regulamentul Organic. 6 a (Îs) Domn ~ Domnitor al Principatelor Române, care a domnit pe baza Regulamentului Organic.

REGLEMENTAR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.

REGLEMENTAR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este (sau se face) conform unui regulament sau unor norme, potrivit cu regulamentul; regulamentar. (Glumeț) Întunericul sosi repede și, mai mult din obișnuință decît din nevoie, aprinsei focul reglementar de noapte. HOGAȘ, M. N. 183. ◊ (Adverbial) Peste cîteva clipe Apostol Bologa stătea înfipt reglementar înaintea generalului Karg. REBREANU, P. S. 91. A pornit un viscol turbat care a ținut trei zile (reglementar). CARAGIALE, O. VII 129. ♦ (Învechit) Care este în legătură cu Regulamentul Organic, potrivit Regulamentului Organic. Legea reglementară, și-au zis nobilii comisari. KOGĂLNICEANU, S. A. 120.

REGLEMENTARE, reglementări, s. f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei; orînduire, organizare, așezare, dispunere (potrivit unor reguli sau principii). Cum este posibilă o reglementare a unui complex atît de uriaș! SAHIA, U.R.S.S. 71.

REGLEMENTAR, -Ă adj. Conform unor norme, unor regulamente. ♦ Regulamentar. [Cf. fr. réglementaire].

REGLEMENTARE s.f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei; aranjare, normare. [< reglementa].

REGLEMENTAR, -Ă adj. conform unui regulament; regulamentar. (< fr. réglementaire)

REGLEMENTAR ~ă (~i, ~e) Care se face sau este conform unui regulament; în concordanță cu un regulament. /<fr. réglementaire

reglementar a. privitor la un reglement: legi reglementare; Domniile reglementare, cele ce au fost dirijate de Regulamentul organic (1831-1859).

*regulamentár, -ă adj. (d. regulament, ca fr. règlementaire d. règlement). Relativ la regulament: chestiunĭ regulamentare. Conform regulamentuluĭ: oră, uniformă regulamentară. Domniile regulamentare, domniile din timpu Regulamentuluĭ organic (1831-1857). Adv. În mod regulamentar: a proceda regulamentar. – Pe la 1848 și reglementar, ceĭa ce azĭ nu se maĭ aude de cît în armată.

reglementar (desp. re-gle-) adj. m., pl. reglementari; f. reglementară, pl. reglementare

reglementare (desp. re-gle-) s. f., g.-d. art. reglementării; pl. reglementări

regulamentar adj. m., pl. regulamentari; f. regulamentară, pl. regulamentare

reglementar (re-gle-) adj. m., pl. reglementari; f. reglementară, pl. reglementare

reglementare (re-gle-) s. f., g.-d. art. reglementării; pl. reglementări

reglementar adj. m. (sil. -gle-), pl. reglementari; f. sg. reglementară, pl. reglementare

reglementare s. f. (sil. -gle-), g.-d. art. reglementării; pl. reglementări

BANCA DE REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE (Banque de règlements internationaux/ Bank of International Settlements; B.R.I.), instituție financiară internațională cu competență limitată, cu sediul la Basel (Elveția ), creată în 1930 în scopul facilitării cooperării între băncile centrale și și a reglementărilor operațiunilor financiare a 29 de țări. Agent al O.C.D.E. și C.E.C.O.

REGLEMENTÁRE (< reglementa) s. f. 1. Acțiunea de a reglementa. 2. (Dr.) Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu (ex. în materie de transport, de construcții, de aprovizionare tehnică-materială); operația de stabilire a acestor reguli. R. este larg utilizată spre a desemna normele impuse în mod public conducerii unei firme (industrii) mai ales în ce privește siguranța și normele de protecție pașnică a mediului. 3. Reglementarea pașnică a problemelor internaționale = principiu fundamental al dreptului internațional, înscris în Carta O.N.U., potrivit căruia statele sunt obligate să rezolve problemele litigioase dintre ele pe cale politică, prin negocieri și nu prin amenințarea cu forța sau cu folosirea forței. 4. Reglementarea nașterilor (contracepția) = acțiune destinată evitării temporare a procreației. Proces încurajat de Organizația Mondială a Sănătății, după 1985, pentru îngrădirea nașterilor în țările cu o explozie demografică rapidă greu suportabilă de statele respective.

REGLEMENTAR adj. regulamentar, (înv.) regular. (Conform dispozițiilor ~.)

REGLEMENTARE s. 1. (JUR.) legalizare, legiferare, (înv.) legiuire. (~ unei stări de lucruri.) 2. aranjare, orânduire, stabilire, (rar) regulare, (înv.) regularisire. (~ unei situații neclare.)

REGLEMENTAR adj. regulamentar, (înv.) regular. (Conform dispozițiilor ~.)

REGLEMENTARE s. 1. (JUR.) legalizare, legiferare, (înv.) legiuire. (~ unei stări de lucruri.) 2. aranjare, orînduire, stabilire, (rar) regulare, (înv.) regularisire. (~ unei situații neclare.)

Reglementar ≠ nereglementar