REGINĂ, regine, s. f. 1. Suverana unui regat. 2. Soție de rege. 3. Fig. Ceea ce deține o poziție privilegiată, importantă, dominantă într-un anumit domeniu. 4. Compus: regina-nopții = nume dat unor plante de grădină cu flori albe, roșietice sau violete care se deschid la căderea nopții și răspândesc un miros plăcut (Nicotiana). 5. (Entom.) Albină femelă fecundă, care depune ouă; matcă. 6. Piesa cea mai importantă la jocul de șah, după rege, care poate fi mutată în orice direcție, atât în linie dreaptă cât și în diagonală; damă. – Din lat. regina.

regină sf [At: LEX. MARS. 241 / Pl: ~ne, (pop) ~ni / E: lat regina] 1 Soție de rege¹ (1) Si: (nob) regesă (1). 2 Femeie care deține prerogativele unui rege¹ (1) Si: (nob) regesă (2). 3 (Îs) ~na balului Persoană de sex feminin, care la un bal, în urma unui concurs, întrunește cele mai multe adeziuni. 4 Albină femelă, mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouăle Si: matcă, (reg) crăiasă (7), crăiță (9), împărăteasă, mamă, muscă mare. 5 Furnică sau termită femelă care depune ouă Si: matcă. 6 Piesă principală la jocul de șah care poate fi mutată în orice direcție, atât în linie dreaptă, cât și în diagonală Si: damă (10). 7 (Rar; la jocul de cărți) Damă (9). 8 (Șîc ~na-peștelui sau ~na-peștilor) Pește de apă dulce, cu corpul oval, cu solzi mari, verzui pe spate și cu pete mici galbene-aurii Si: (reg) caras-galben, împăratul-peștilor, mâna-diavolului, ochean, regele-peștelui, reginică, sineș, soare, sorel, sorete, sticlete, trei-colori (Euromotis gibbosus). 9 (Îae) Pește cu corpul lipsit de solzi, bătând în roz și cu carnea transparentă, întâlnit foarte rar. 10 (Îc) ~na-nopții Plantă de grădină din familia solanaceelor, cu flori albe, roșietice sau violete, care se deschid la căderea nopții și răspândesc un miros plăcut Si: (reg) floarea-nopții, tutun, tutunaș (Nicotiana). 11 (Ast; reg; îc) ~na-stelelor Steaua Vega, din constelația Lirei Si: luceafărul cel mare de la miezul nopții, luceafărul cel frumos. 12 (Orn; reg; îc) ~na-păsărilor Pitulice (Troglodytes troglodyptes).

REGINĂ, regine, s. f. 1. Femeie care deține prerogativele unui rege, fiind suverana unui regat. 2. Soție de rege. 3. Fig. Ceea ce deține o poziție privilegiată, importantă, dominantă, într-un anumit domeniu. 4. Compus: regina-nopții = nume dat unor plante de grădină cu flori albe, roșietice sau violete care se deschid la căderea nopții și răspândesc un miros plăcut (Nicotiana). 5. (Entom.) Albină femelă fecundă, care depune ouă: matcă. 6. Piesa cea mai importantă la jocul de șah, după rege, care poate fi mutată în orice direcție, atât în linie dreaptă cât și în diagonală; damă. – Din lat. regina.

REGINĂ, regine, s. f. 1. Femeie care deține prerogativele unui rege, fiind suverana unui regat; soție de rege. V. doamnă (2). Făcliile ridică – se mișc’în line pasuri, Ducînd la groapă trupul reginei dunărene. EMINESCU, O. I 92. Stanislav... și soția sa... se proclamară rege și regină Poloniei. NEGRUZZI, S. I 178. 2. Fig. Persoană sau lucru, (oraș, țară etc.) care deține o poziție privilegiată, socotită dominantă, importantă. Trecut-ai cînd ceru-i cîmpie senină, Cu rîuri de lapte și flori de lumină, Cînd norii cei negri par sombre palate, De luna regină pe rînd vizitate. EMINESCU, O. I 37. Nobilul castelan, subt ochii dalbei regine a cugetelor sale, se pornea călare pe falnicu-i armăsar. ODOBESCU, S. III 54. A mea privire... Cu jale se oprește pe un oraș tăcut, Veneția, regină ce-n mare se oglindă. ALECSANDRI, P. III 4. ◊ Compuse: regina-nopții = nume dat unor plante de grădină din familia solaneelor, cu flori albe, roșietice sau violete, care se deschid mai ales la căderea nopții și răspîndesc un miros puternic (Nicotiana); floarea-reginei v. floare. 3. (Entom.) Albină femelă fecundă care depune ouăle; matcă. 4. Piesă la jocul de șah care poate fi mutată în orice direcție, atît în linie dreaptă cît și în diagonală; damă (II 2).

REGINĂ s.f. 1. Soție de rege; suverană a unui regat. 2. (Fig.) Persoană, lucru cu o poziție privilegiată, dominantă. 3. Matcă (de albine). 4. Piesa cea mai însemnată la jocul de șah după rege. [< lat. regina].

REGINĂ s. f. 1. soție de rege; suverană a unui regat. 2. (fig.) persoană, lucru cu o poziție privilegiată, dominantă. 3. matcă (de albine). 4. piesa cea mai însemnată la jocul de șah după rege. (< lat. regina)

REGINĂ ~e f. 1) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a țării; suverană. ~a Angliei. 2) Soție de rege. 3) fig. Persoană care domină o anumită sferă prin calitățile sale excepționale; prima în genul său. ~a frumuseții. ◊ ~a-nopții a) plantă erbacee cu flori albe sau violete, care se deschid noaptea, răspândind un miros puternic; b) denumire dată Lunii. 4) Albina femelă care depune ouă; matca. 5) (la jocul de șah) Piesă centrală ca importanță (a doua după rege), care poate fi mișcată în orice direcție; damă. [G.-D. reginei] /<lat. regina

regină f. 1. soția regelui sau principesă suverană a unui Stat; 2. fig. prima, cea mai frumoasă: roza e regina florilor, regina balului; 3. se zice de ceeace exercită o domnie comparată cu a reginelor: opiniunea e regina lumii; 4. a doua piesă în jocul de șah. ║ a. suveran: voi urmați cu repegiune cugetările regine EM.

*regínă f., pl. e (lat. regina). Soție de rege saŭ suverană a unuĭ stat. Fig. Moda e regina lumiĭ. Prima, cea maĭ frumoasă: regina florilor (roza), regina baluluĭ. A doŭa pĭesă la jocu de șah. Regina albinelor, albina care face oŭă și care e maĭ mare de cît cele-lalte (matca). Floarea regineĭ, tudeliță.

FLOARE, flori, s. f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată. ◊ (La sg. cu înțeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ◊ Loc. adj. În floare = (despre plante) înflorit, în perioada înfloririi; fig. (despre oameni) în toată strălucirea, în plină putere, frumos, zdravăn. În floarea vârstei = tânăr. ◊ Expr. Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, gratuit. Copil din flori = copil nelegitim, bastard. A strânge degetele floare = a strânge degetele cap la cap. 2. Orice plantă (erbacee) care face flori (I 1) colorate. 3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu floare mare, galbenă, îndreptată spre soare, cultivată pentru semințele ei oleaginoase; sora-soarelui (Helianthus annuus); (reg.) floarea-brumei = brândușă; (reg.) floare-domnească = a) garoafă; b) garofiță-de-munte; floare-de-colț sau floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee, cu frunzele albicioase, pufoase și ascuțite, dispuse în jurul inflorescenței, care crește pe crestele stâncoase ale munților; albumeală, albumiță, edelvais (Leontopodium alpinum); floare-de-leac = plantă cu flori galbene-aurii, cultivată ca plantă decorativă (Ranunculus repens); floarea-Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare, de culoare albă sau roz (Anemone nemorosa); flori-de-paie = plantă originară din Australia, cu flori dispuse în capitule de diferite culori, care par uscate ca paiele; imortele (Helichrysum bracteatum). II. P. anal. 1. Desen, broderie, cusătură în formă de floare (I 1). 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, a laptelui acru etc. 3. (Chim.; în sintagma) Floare de pucioasă (sau de sulf) = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului. 4. Extremitatea caracterelor tipografice care poartă semnul grafic ce urmează a fi imprimat. ♦ Extremitatea lățită a cuiului (care se lovește cu ciocanul). ♦ (În sintagma) Floarea cheii = partea cheii care intră în broască sau în lacăt. III. Fig. Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită, spumă, cremă. ◊ (Cu sens superlativ, prin repetarea cuvântului ca atribut) Era floarea florilor. IV. (Înv.) Culoare. – Lat. flos, -ris.

FLOARE, flori, s. f. I. 1. Parte a plantei, care cuprinde organele de reproducere sexuată, și care are de obicei o corolă frumos și variat colorată. Cîțiva flăcăi, pe din afara gardului, ocheau fetele și glumeau, lovindu-le cu cîte o floare. BUJOR, S. 95. În brațul drept Avea flori albe, dragi odoare, Și flori avea la-ncingătoare Și-n mînă flori, și flori la piept Și însăși ea era o floare. COȘBUC, P. II 258. Flori albastre tremur-ude în văzduhul tămîiet. EMINESCU, O. I 85. ◊ (Adesea la sg., cu înțeles colectiv) Salcîmii plini de floare Se uită lung spre sat. TOPÎRCEANU, S. A. 45. Mă sui încetișor în teiul care te adormea de mirosul floarei. CREANGĂ, A. 53. Cîmpul floare nu avea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 491. ◊ Fig. Veșnic floarea fericirii pe pămînt va fi în floare, Cînd în lumea cugetării, cugetarea va fi soare. BELDICEANU, P. 126. ◊ Loc. adj. În floare = a) înflorit, în perioada înfloririi. Un miros de salcîmi în floare venea dinspre grădină. SANDU-ALDEA, U. P. 31. Văzu struguri, unii copți... alții aguridă și alții tocmai în floare. ISPIRESCU, L. 146; b) (fig.) în plină strălucire, frumos, zdravăn, puternic. Mureau pe rînd, Cînd oameni în floare și cînd Micuții din fașe. TOMA, C. V. 327. Ci tu rămîi în floare, ca luna lui april. EMINESCU, O. I 128. Un voinicel în floare pe-un alb fugar călare. ALECSANDRI, O. 211. În floarea vîrstei = tînăr. Bătrîni sînt prea puțini, mai toți oamenii în floarea vîrstei. BART, S. M. 34. ◊ Expr. Floare la ureche = lucru de puțină însemnătate, care nu produce îngrijorare. Ale noastre sînt flori la ureche pe lîngă cele ce spune în cărți. CREANGĂ, A. 22. De florile mărului sau de flori de cuc = în zadar, degeaba, fără nici un folos. Nu-i trebui lui Mercur să alerge mult, căci nu doară de florile mărului era el zeu alergător. ISPIRESCU, U. 7. Nu-l ducem noi la spînzurătoare numai așa de flori de cuc. CREANGĂ, P. 332. N-am crescut-o eu, n-am descîntat-o eu... de flori de cuc?... Adeluța-i a mea. ALECSANDRI, T. I 355. ◊ (Adverbial; în expr.) A strînge degetele floare = a strînge degetele cap la cap. Făceai mîna puică, strîngînd degetele floare. DELAVRANCEA, la TDRG. 2. Orice plantă (erbacee) care face flori colorate. Să-și caute mireasă, Subțire ca o floare. GOGA, P. 97. Floarea cu coroana aurie se clătină ușor spre copilă, la adierea vîntului. IBRĂILEANU, S. 11. Jelui-m-aș florilor De dorul surorilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 192. ◊ (Poetic) Nastasia s-a întors la moară plină de încredere, ca și cum ar fi crescut în ea o floare. SADOVEANU, M. C. 154. 3. Compuse: floarea-soarelui = plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă pînă la 2 metri, cu floarea galbenă îndreptată spre soare; e cultivată pentru semințele ei oleaginoase (Helianthus annuus); sora-soarelui, răsărită. Orașul vechi, cu izul amărui, Azi, își întoarce fața spre uzină Ca, după soare, floarea-soarelui. CASSIAN, H. 50. Bolta și-a cernit năframa Ca o mamă întristată, Floarea-soarelui pe cîmpuri Pleacă fruntea-ngîndurată. GOGA, P. 64. Floarea-soarelui, bătrînă, De pe-acum se sperie C-au să-i cadă în țărînă Dinții, de mizerie. TOPÎRCEANU, S. A. 65; (Mold.) floarea-brumei = brîndușă. Leona are obicei de strînge, toamna, cepe de brîndușă, care la noi se cheamă «floarea-brumei». SADOVEANU, N. F. 35. În jurul lor răsăreau ici-colo din țărîna săracă brîndușe, florile-brumei. id. F. J. 364; (Transilv.) floare-domnească = garoafă, garofiță-de-munte. La ferești Cu flori-domnești, Dar în casă? Floare-aleasă. HODOȘ, P. P. 61; floare-de-colț sau (învechit) floarea-reginei, floarea-doamnei = mică plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunzele albe, catifelate, ascuțite și dispuse în jurul inflorescenței; crește în regiunea alpină (Gnaphalium leontopodium); albumeală. Adela va rămînea pentru tine mereu stînca pe care crește floarea-reginei. IBRĂILEANU, A. 186; floarea-paștilor = breabăn. II. 1. Desen, pictură, broderie, ornament etc., în formă de floare (I). Vestmînt avea țesut în floare Și-un brîu purta pe-ncingătoare. COȘBUC, P. I 122. O năframă cusută frumos cu flori de mătasă. CREANGĂ, A. 92. ◊ Fig. Lumina zilei, florile de umbră și de lumină din poieni... toate cereau ceva sufletului ei. SADOVEANU, O. IV 484. Gerul... depune flori de iarnă pe cristalul înghețat. ALECSANDRI, P. A. 113. 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului, borșului, laptelui acru etc. Iar de vreți în poloboace să nu prindă vinul floare, Faceți cum făceau străbunii: la arminden beți pelin! BELDICEANU, P. 54. 3. (Chim., în expr.) Floare de pucioasă = pulbere de pucioasă, produsă prin sublimarea sulfului. 4. Capul sau fața caracterelor tipografice (spre deosebire de suportul pe care sînt aplicate). ♦ Extremitatea lățită a cuiului unde se bate cu ciocanul. Floarea pironului. ◊ (În expr.) Floarea cheii = parte a cheii care intră în broască sau în lacăt. III Fig. Partea cea mai aleasă, cea mai de seamă; frunte, elită. Sînt douăzeci și șapte de ani încheiați, de cînd pieri floarea Moldovei la Războieni. DELAVRANCEA, A. 9. O, tu nici visezi, bătrîne, cîți în cale mi s-au pus! Toată floarea cea vestită a întregului Apus. EMINESCU, O. I 146. În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună, Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună. ALECSANDRI, O. 184. ◊ (Cu sens de superlativ prin repetarea cuvîntului ca atribut) Pîn' vineai, bade, la noi, Eram floarea florilor, Drăguța feciorilor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 158. IV. (Învechit și arhaizant) Culoare. Vîntul îi sălta-n cosiță Și-i făcea floare-n obraz. COȘBUC, P. I 49. Și-apoi ce vin! De era roș, bătea-n floarea rubinului. CONTEMPORANUL, VI 385. Sînt acum trii polcuri de dragoni... îmbrăcați în roșu, afară de frac, care îi ca a ulanilor rusăști, iar floarea postavului ca a oștenilor moldovinești. KOGĂLNICEANU, S. 44. V. (În expr.) Copil din flori = copil nelegitim.

regină s. f., g.-d. art. reginei; pl. regine

regină s. f., g.-d. art. reginei; pl. regine

regină s. f., g.-d. art. reginei; pl. regine

floarea-reginei (plantă) s. f. art., g.-d. art. florii-reginei

+Majestatea Sa Regina [± prenume] loc. pr. + s. f. art., g.-d. Majestății Sale Reginei...

+Regina-mamă s. f., g.-d. art. Reginei-mamă

regina-nopții (plantă) s. f. art., g.-d. art. reginei-nopții

regina-peștilor/regina-peștelui (pește) s. f. art., g.-d. art. reginei-peștilor/reginei-peștelui

!floarea-reginei (plantă) s. f. art., g.-d. art. florii-reginei

!regina-nopții (plantă) s. f. art., g.-d. art. reginei-nopții

!regina-peștilor/regina-peștelui (pește) s. f., g.-d. art. reginei-peștilor/reginei-peștelui

floarea-reginei s. f.

regina-nopții (bot.) s. f.

regina-peștilor/peștelui (zool.) s. f.

REGINĂ s. 1. suverană, (înv. și pop.) crăiasă. (~ Angliei.) 2. v. damă. 3. (SPORT) damă. (~ la jocul de șah.) 4. (ENTOM.) împărăteasă, mamă, matcă, (reg.) crăiasă, crăiță, muscă-mare. (~ albinelor.) 5. (IHT.; Eupomotis gibbosus) (reg.) ochean, reginică, sineș, soare, sorel, sorete, sticlete, caracudă-colorată, caras-galben, împăratul-peștilor, mâna-diavolului, regele-peștilor, trei-colori. 6. (BOT.) regina-nopții (Nicotiana alata și silvestris) = (reg.) tutun, tutunaș, floarea-duhanului, floarea-miresei, floarea-nopții, floare-de-tabac.

REGINĂ s. 1. suverană, (înv. și pop.) crăiasă. 2. damă, (înv.) crăiasă, crăiță. (~ la jocul de cărți.) 3. (SPORT) damă. (~ la jocul de șah.) 4. (ENTOM.) împărăteasă, mamă, matcă, (reg.) crăiasă, crăiță, muscă-mare. (~ albinelor.) 5. (IHT.; Eupomotis gibbosus) (reg.) ochean, reginică, sineș, soare, sorel, sorete, sticlete, caracudă-colorată, caras-galben, împăratul-peștilor, mîna-diavolului, regele-peștilor, trei-colori. 6. (BOT.) regina-nopții (Nicotiana alata și silvestris) = (reg.) tutun, tutunaș, floarea-duhanului, floarea-miresei, floarea-nopții, floare-de-tabac.

BETEALA-REGINEI s. v. drăgaică, sânziană albă.

REGINA-STELELOR s. v. vega.

beteala-reginei s. v. DRĂGAICĂ. SÎNZIANĂ ALBĂ.

regina-stelelor s. v. VEGA.

QUEEN CHARLOTTE ISLANDS [kuin șa:lət ailəndz] (INSULELE REGINA CHARLOTTE), arhipelag canadian în Oc. Pacific, alcătuit din 150 de insule, extins de-a lungul coastelor vestice canadiene (British Columbia) de care este separat prin str. Hecate (160 km lățime); 9,6 mii km². Ins. pr.: Graham (6,5 mii km²), Moresby (2,6 mii km²), Louise, Lyell, Kunghit. Orașe pr.: Masset, Skidegate, Rose Harbour, Sandspit. Relief muntos, alcătuit din roci cristaline și vulcanice, cu alt. max. de 1.202 m, acoperit cu păduri. Expl. forestiere și carbonifere. Pescuit. Creșterea animalelor. Arhipelagul a fost vizitat de spaniolul Juan Pérez (1774) și de căpitanul englez James Cook (1778) și explorat în 1787 de navigatorul britanic George Dixon. În acest arhipelag trăiesc mulți indieni haida.

QUEEN ELIZABETH ISLANDS [kuin ilizəbeth ailəndz] (INSULELE REGINA ELIZABETH), grup de insule în N Arhipelagului Arctic Canadian, extins între str. McClure și canalul Lancaster Sound, incluzând insulele Ellesmere, Sverdrup, Parry și Devon; 414,4 mii km². Probabil că au fost vizitate de vikingi în jurul anului 1000. Descoperite și parțial explorate (1615-1616) de navigatorii englezi William Baffin și Robert Bylot și redescoperite de John Ross, în 1818, care a confirmat existența lor. Numite astfel în 1853, în onoarea reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii.

QUEEN MARY COAST [kuin meari kost] (ȚĂRMUL REGINEI MARY), porțiune a coastei antarctice, aparținând Australiei, extinsă între capul Filchner (91°53′ long. E) și c. 102° long. E, cu alt. de c. 1.300 m. Explorată de britanicul D. Mawson (1911-1914). Aici se află stațiunile de cercetări ruse Mirnîi și Pionerskaia.

QUEEN MAUD LAND [kuin mod lænd] (ȚARA REGINEI MAUD), porțiunea interioară a continentului antarctic, situată între 20° long. V și 45° long. E, respectiv între Enderby Land (la E) și Coats Land (la V), descoperită în 1930 de o expediție norvegiană în frunte cu Hjalmar Riiser-Larsen. Revendicată de Norvegia în 1939 și declarată dependență a acesteia în 1949. Relief muntos, acoperit cu gheață.

QUEEN MAUD MOUNTAINS [kuin mod məunteinz] (MUNȚII REGINEI MAUD), sistem muntos în Antarctica, aparținând catenei transantarctice, extins pe 805 km lungime, între 175° long. E și 145° long. V, la NE de ghețarul de șelf Ross. Alt. max.: 4.068 m (vf. Nansen). Descoperit în 1911 de Roald Amundsen. Zăcăminte de cărbuni.

REGINA ALEXANDRA v. Queen Alexandra Range.

REGINA CHARLOTTE, Insulele ~ v. Queen Charlotte Islands.

REGINA ELIZABETH, Insulele ~ v. Queen Elizabeth Islands.

REGINA MARY, Țărmul ~ v. Queen Mary Coast.

REGINA MAUD, Țara ~ v. Queen Maud Land.

REGINA MAUD, Munții ~ v. Queen Maud Mountains.

REGINA STELELOR, nume popular al stelei Vega din constelația Lira.

NICOTIANA L.. REGINA NOPȚII. fam Solanaceae. Gen originar din regiunile tropicale și subtropicale ale Americii și Auastraliei, pînă la 65 de specii erbacee, semilemnoase, arbuști, anuale sau vivace. Flori hermafrodite (caliciul tubular sau campanulat, 5-fidat, corolă tubuloasă sau campanulatăcu 5 lacinii plicate, stamine egale) nulată cu 5 lacinii plicate, albe, galbene, rar roșii, în raceme, foarte rar solitare, în axa frunzei sau panicule, se deschid deseori numai noaptea. Fruct, capsulă. Frunze mari, întregi, glandulos-pubescente.

din spate regină, din față ruină expr. v. din spate liceu, din față muzeu.

regina nopții s. f. (intl.) dubă a poliției folosită pentru transportul persoanelor reținute în timpul raziilor nocturne.