6 definiții pentru regealâc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

regealâc sn [At: GORJAN, H. I, 90/12 / V: răg~ / Pl: ~uri / E: regea + -lâc] 1 (Înv) Rugăminte. 2 Intervenție.

REGEALẤC, regealâcuri, s. n. (Turcism înv.) Ragea. – Din regea (= ragea) + suf. -lâc.

regealâc n. rugăminte: prin regealâcul Domniței CAR. [Formațiune analogică din regea].

regeál (ea dift.) m., pl. (turc. rical, pl. d. ar. reğul, om; bgr. ridzali, scris -tzáli, ministru, consilier; alb. riğal, avocat, bg. sîrb. „slujbaș”). Vechĭ. Ministru turcesc, maĭ ales dintre primiĭ treĭ (de interne și războĭ, de externe și șefu ceaușilor și al polițiiĭ). – Și col. n., pl. e și urĭ, miniștriĭ sultanuluĭ. Și răgeal, regeal ș regealîc, pl. urĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REGEALÂC s. v. cerere, doleanță, protecție, rugă, rugăciune, rugăminte, solicitare, sprijin.

regealîc s. v. CERERE. DOLEANȚĂ. PROTECȚIE. RUGĂ. RUGĂCIUNE. RUGĂMINTE. SOLICITARE. SPRIJIN.

Intrare: regealâc
regealâc substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regealâc
  • regealâcul
  • regealâcu‑
plural
  • regealâcuri
  • regealâcurile
genitiv-dativ singular
  • regealâc
  • regealâcului
plural
  • regealâcuri
  • regealâcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)