2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGĂSÍRE, regăsiri, s. f. Faptul de a (se) regăsi.V. regăsi.

REGĂSÍRE, regăsiri, s. f. Faptul de a (se) regăsi.V. regăsi.

regăsire sf [At: DDRF / Pl: -ri / E: regăsi] 1 Identificare a unui obiect care a fost pierdut mai înainte. 2 (Fig) Reîntâlnire cu cineva după o perioadă de despărțire. 3 Identificare a unor trăsături proprii în altcineva. 4 Recăpătare a echilibrului sufletesc (după o frământare, un zbucium etc.) Si: reculegere (3).

REGĂSÍRE, regăsiri, s. f. Acțiunea de a (se) regăsi. (Fig.) Iubirea noastră cum a fost, Nu știe nimeni pe de rost, Doar rare regăsiri în minte, Ca giuvaiere în morminte. BENIUC, V. 68.

REGĂSÍRE s.f. Acțiunea de a (se) regăsi; recunoaștere, identificare. [< regăsi].

REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ◊ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani.Refl. A se afla din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc. – Pref. re- + găsi (după fr. retrouver).

regăsi [At: EMINESCU, O. IV, 71 / Pzi: ~sesc / E: re1- + găsi după fr retrouver] 1 vt A găsi din nou pe cineva sau ceva Si: a reafla, a redescoperi (5). 2 vr A se afla (din nou) în același loc sau în aceeași situație. 3-4 vtr A (se) recunoaște (4-5). 5 vr (Fig) A-și recăpăta echilibrul sufletesc (după o frământare, un zbucium etc.) Si: a se reculege (2), a-și reveni (4), (rar) a se remite (4).

REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou pe cineva sau ceva. ♦ Refl. recipr. S-au regăsit după 10 ani.Refl. A se afla, a se găsi din nou în același loc, în aceeași situație. ♦ Refl. Fig. A se reculege, a-și recăpăta echilibrul sufletesc (după o frământare, un zbucium). – Re1 + găsi (după fr. retrouver).

REGĂSÍ, regăsesc, vb. IV. Tranz. A găsi din nou (pe cineva sau ceva). Nil încercă să regăsească poteca bisericii din munte. GALACTION, O. I 256. Uzina, a regăsit-o mai plină de viață. SAHIA, N. 35. Căci de-ai muri, ce-aș face eu în lume? N-aș regăsi în veci chipu-ți ușor. EMINESCU, O. IV 71. ♦ Refl. A se afla, a se găsi din nou undeva. Ne regăsim pe aceleași poziții... Regățeni și ardeleni. C. PETRESCU, Î. II 214. ♦ Refl. A se reculege, a-și recăpăta starea sufletească obișnuită, echilibrul sufletesc (după o frămîntare, un zbucium etc.). Tu așază-te deoparte, Regăsindu-te pe tine, Cînd cu zgomote deșarte, Vreme trece, vreme vine. EMINESCU, O. I 194.

REGĂSÍ vb. IV. tr. A găsi din nou (pe cineva sau ceva). ♦ refl. A se afla din nou undeva. ♦ A se reculege. [P.i. -sesc. / < re- + găsi, după fr. retrouver].

A REGĂSÍ ~ésc tranz. A găsi din nou. ~ un lucru pierdut. /re- + a găsi

A SE REGĂSÍ mă ~ésc intranz. fig. A-și veni în fire; a-și recăpăta echilibrul sufletesc; a se reculege. /re- + a se găsi

regăsì v. 1. a găsi din nou; 2. a găsi ceeace se pierduse; 3. a afla iar pe cineva: unde te voiu regăsi? 4. a se afla în aceeaș stare ca și înainte.

*regăsésc v. tr. (re- și găsesc, după fr. retrouver). Găsesc ĭar. V. refl. Mă aflu în aceĭațĭ fericire ca în ainte: de atuncĭ nu m’am maĭ regăsit!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

regăsíre s. f., g.-d. art. regăsírii; pl. regăsíri

regăsíre s. f., g.-d. art. regăsírii; pl. regăsíri

regăsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. regăsésc, imperf. 3 sg. regăseá; conj. prez. 3 să regăseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REGĂSÍRE s. 1. reaflare, redescoperire. (~ unui lucru pierdut.) 2. v. revedere. 3. v. revenire.

REGĂSIRE s. 1. reaflare, redescoperire. (~ unui lucru pierdut.) 2. reîntîlnire, revedere. (~ lor după o vreme.) 3. dezmeticire, reculegere, revenire, trezire. (~ cuiva din uluială.)

REGĂSÍ vb. 1. a reafla, a redescoperi. (A ~ un lucru pierdut.) 2. v. revedea. 3. a se recunoaște. (Se ~ în fiul lui.) 4. v. reveni.

arată toate definițiile

Intrare: regăsire
regăsire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regăsire
  • regăsirea
plural
  • regăsiri
  • regăsirile
genitiv-dativ singular
  • regăsiri
  • regăsirii
plural
  • regăsiri
  • regăsirilor
vocativ singular
plural
Intrare: regăsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • regăsi
  • regăsire
  • regăsit
  • regăsitu‑
  • regăsind
  • regăsindu‑
singular plural
  • regăsește
  • regăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • regăsesc
(să)
  • regăsesc
  • regăseam
  • regăsii
  • regăsisem
a II-a (tu)
  • regăsești
(să)
  • regăsești
  • regăseai
  • regăsiși
  • regăsiseși
a III-a (el, ea)
  • regăsește
(să)
  • regăsească
  • regăsea
  • regăsi
  • regăsise
plural I (noi)
  • regăsim
(să)
  • regăsim
  • regăseam
  • regăsirăm
  • regăsiserăm
  • regăsisem
a II-a (voi)
  • regăsiți
(să)
  • regăsiți
  • regăseați
  • regăsirăți
  • regăsiserăți
  • regăsiseți
a III-a (ei, ele)
  • regăsesc
(să)
  • regăsească
  • regăseau
  • regăsi
  • regăsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)