12 definiții pentru reflector

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFLECTÓR, reflectoare, s. n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o anumită zonă mai întinsă; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; p. ext. proiector. 2. (Astron.) Telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă. 3. (Elt.) Element component al unor antene în scopul măririi directivității lor. – Din fr. réflecteur.

REFLECTÓR, reflectoare, s. n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o anumită zonă mai întinsă; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; p. ext. proiector. 2. (Astron.) Telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă. 3. (Elt.) Element component al unor antene în scopul măririi directivității lor. – Din fr. réflecteur.

reflector, ~oare [At: ȘĂINEANU / Pl: ~i, ~oare / E: fr réflecteur] 1 sn Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector, care, folosind fenomenul reflexiei, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o zonă mai întinsă. 2 sn (Pex) Dispozitiv înzestrat cu reflector (1). 3 sn Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită. 4 sn (Pex) Proiector. 5 sn (Ast) Telescop al cărui obiectiv este alcătuit dintr-o oglindă concavă. 6 sn (Elt) Element component al unor antene în scopul măririi directivității lor. 7 a Care reflectă (1) lumina.

REFLECTÓR, reflectoare, s. n. Parte a unui dispozitiv de iluminat destinat să formeze, prin reflexie, fasciculul de lumină care luminează un punct sau o suprafață; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. V. proiector. Cînd au pornit din nou în noaptea pădurii... un reflector îi primește, orbindu-i cu lumină verzuie. C. PETRESCU, Î. II 38. Întinseră hărțile, se sfătuiră, văzură unde a apărut reflectorul ultima dată și chibzuiră unde trebuie să apară la noapte. REBREANU, P. S. 63.

REFLECTÓR s.n. Aparat construit astfel încât să poată reflecta lumină, raze infraroșii sau ultraviolete etc. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; (p. ext.) proiector. [Cf. fr. réflecteur].

REFLECTÓR I. s. n. 1. dispozitiv al unui corp de iluminat sau al unui proiector care, pe baza fenomenului de reflexie, dirijează într-o anumită direcție fluxul luminos emis de sursa de lumină. 2. oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită. ◊ telescop al cărui obiectiv este constituit dintr-o oglindă concavă. 3. (electr.) element component al unor antene, pentru a le mări directivitatea. II. s. m. personaj literar, purtătorul de cuvânt al autorului. (< fr. réflecteur)

REFLECTÓR ~oáre n. 1) Dispozitiv pentru reflectarea luminii. 2) tehn. Dispozitiv cu ajutorul căruia se reflectă radiațiile într-o anumită direcție. /<fr. réflecteur

reflector a. care reflectează. ║ n. aparat ce servă a reflecta lumina.

*reflectór, -oáre adj. (fr. réflecteur, reflector, d. lat. refléctere, reflexum, a reflecta. Corect ar fi fost *reflexor, d. supinu reflexum, ca percusor d. percussum). Care reflectează: o suprafață reflectoare. S. n., pl. oare. Aparat care reflectează lumina (un disc neted concav saŭ și convex): reflectoru uneĭ lămpĭ. V. abajur.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reflector (desp. re-flec-) s. n., pl. reflectoare

reflector (re-flec-) s. n., pl. reflectoare

reflectór s. n. (sil. -flec-), pl. reflectoáre

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

reflector, reflectoare s. n. chelie.

Intrare: reflector
reflector substantiv neutru
  • silabație: re-flec-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reflector
  • reflectorul
  • reflectoru‑
plural
  • reflectoare
  • reflectoarele
genitiv-dativ singular
  • reflector
  • reflectorului
plural
  • reflectoare
  • reflectoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reflector, reflectoaresubstantiv neutru

  • 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o anumită zonă mai întinsă. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.1. prin extensiune Aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Cînd au pornit din nou în noaptea pădurii... un reflector îi primește, orbindu-i cu lumină verzuie. C. PETRESCU, Î. II 38. DLRLC
      • format_quote Întinseră hărțile, se sfătuiră, văzură unde a apărut reflectorul ultima dată și chibzuiră unde trebuie să apară la noapte. REBREANU, P. S. 63. DLRLC
    • 1.2. Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. astronomie Telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 3. electrotehnică Element component al unor antene în scopul măririi directivității lor. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.