16 definiții pentru reflecție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFLECȚIE, reflecții, s. f. 1. Meditare, cugetare, gândire, reflexie (2). 2. Reflexie (1). [Var.: reflecțiune s. f.] – Din fr. réflexion, lat. reflexio, -onis, germ. Reflexion (după reflecta).

REFLECȚIE, reflecții, s. f. 1. Meditare, cugetare, gândire, reflexie (2). 2. Reflexie (1). [Var.: reflecțiune s. f.] – Din fr. réflexion, lat. reflexio, -onis, germ. Reflexion (după reflecta).

reflecție sf [At: CR (1848), 173/48 / P: -ți-e / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat reflexio, -onis, fr réflexion, ger Reflexion după reflecta] 1 Meditație. 2 Observație. 3 Reflexie (1).

REFLECȚIE, reflecții, s. f. 1. Meditare, cugetare, gîndire. Eminescu introdusese reflecția filozofică și lirismul în proză. VIANU, A. P. 170. Cîte reflecții nu ne cuprind în fața acestui dureros sfîrșit. VLAHUȚĂ, O. A. 238. Omul se mișcă întîi la întîmplări, și apoi vin reflecțiile. RUSSO, S. 26. 2. Reflexie (2). – Variantă: reflecțiune, reflecțiuni (EMINESCU, N. 33), s. f.

REFLECȚIE s.f. 1. Cugetare, meditație, gîndire. 2. Reflexie (1). [Gen. -iei, var. reflecțiune s.f. / cf. fr. réflexion, lat. reflexio].

REFLECȚIE s. f. meditație, cugetare. ◊ (fil.) cunoaștere a proceselor care se petrec înăuntrul conștiinței; întoarcere a conștiinței asupra ei înseși. (< fr. réflexion, lat. reflexio, germ. Reflexion)

REFLECȚIE ~i f. Proces de examinare profundă a unei idei, situații sau probleme; cugetare adâncă; meditație. [G.-D. reflecției; Sil. -ți-e] /<fr. réflexion, lat. reflexio, ~onis, germ. Reflexion

REFLECȚIUNE s. f. v. reflecție.

REFLECȚIUNE s.f. v. reflecție.

*reflexiúne f. (lat. refléxio, -ónis. V. inflexiune). Fiz. Aruncarea luminiĭ saŭ a undelor sonore înapoĭ saŭ în altă direcțiune (repercusiune, ecoŭ). Unghĭ de reflexiune, unghĭu pe care-l face normala la punctu de incidență cu raza reflectată (V. incidență). Acțiunea de a cugeta din noŭ și serios la lucru. Cugetare (rezultată din această reflexiune): o culegere de reflexiunĭ. A face reflexiunĭ pe socoteala cuĭva, a te gîndi la el apreciindu-l ironic. – Și -éxie. Fals -écție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reflecție (gândire) (desp. re-flec-ți-e) s. f., art. reflecția (desp. -ți-a), g.-d. art. reflecției; pl. reflecții, art. reflecțiile (desp. -ți-i-)

reflecție (cugetare) (re-flec-ți-e) s. f., art. reflecția (-ți-a), g.-d. art. reflecției; pl. reflecții, art. reflecțiile (-ți-i-)

reflecție s. f. (sil. -flec-ți-e), art. reflecția (sil. -ți-a), g.-d. art. reflecției; pl. reflecții, art. reflecțiile (sil. -ți-i-)

reflecție s. f. (sil. -flec-ți-e), art. reflecția (sil. -ți-a), g.-d. art. reflecției; pl. reflecții, art. reflecțiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REFLECȚIE s. 1. v. cugetare. 2. v. părere.

REFLECȚIE s. 1. cugetare, gîndire, meditare, meditație, reflectare, reflexie, (înv.) schepsis. (O adîncă ~ asupra...) 2. considerație, considerent, constatare, idee, observare, observație, opinie, părere, reflexie, remarcă. (Cîteva ~ asupra...)

Intrare: reflecție
reflecție substantiv feminin
  • silabație: re-flec-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reflecție
  • reflecția
plural
  • reflecții
  • reflecțiile
genitiv-dativ singular
  • reflecții
  • reflecției
plural
  • reflecții
  • reflecțiilor
vocativ singular
plural
reflecțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reflecțiune
  • reflecțiunea
plural
  • reflecțiuni
  • reflecțiunile
genitiv-dativ singular
  • reflecțiuni
  • reflecțiunii
plural
  • reflecțiuni
  • reflecțiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reflecție, reflecțiisubstantiv feminin

    • format_quote Eminescu introdusese reflecția filozofică și lirismul în proză. VIANU, A. P. 170. DLRLC
    • format_quote Cîte reflecții nu ne cuprind în fața acestui dureros sfîrșit. VLAHUȚĂ, O. A. 238. DLRLC
    • format_quote Omul se mișcă întîi la întîmplări, și apoi vin reflecțiile. RUSSO, S. 26. DLRLC
    • 1.1. filozofie Cunoaștere a proceselor care se petrec înăuntrul conștiinței; întoarcere a conștiinței asupra ei înseși. MDN '00
  • 2. Reflexie. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: reflexie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.