REFLECȚIE, reflecții, s. f. 1. Meditare, cugetare, gîndire. Eminescu introdusese reflecția filozofică și lirismul în proză. VIANU, A. P. 170. Cîte reflecții nu ne cuprind în fața acestui dureros sfîrșit. VLAHUȚĂ, O. A. 238. Omul se mișcă întîi la întîmplări, și apoi vin reflecțiile. RUSSO, S. 26. 2. Reflexie (2). – Variantă: reflecțiune, reflecțiuni (EMINESCU, N. 33), s. f.