16 definiții pentru refectoriu refector


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFECTÓRIU, refectorii, s. n. Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [Var.: refectór s. n.] – Din fr. réfectoire, lat. refectorium.

refectoriu sn [At: FILIMON, O. I, 308 / V: (rar) ~tor (Pl: ~oare) / Pl: ~ii / E: lat refectorium, fr réfectoire] 1 Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. 2 (Rar; pex) Sufragerie.

REFECTÓRIU, refectorii, s. n. (Rar) Sală de mâncare într-un internat, într-o mănăstire etc. [Var.: refectór s. n.] – Din fr. réfectoire, lat. refectorium.

REFECTÓRIU s. n. sală de mese într-un internat, într-o mănăstire etc. (< lat. refectorium, fr. réfectoire)

refectoriu n. sală unde se mănâncă împreună, într’un colegiu.

*refectóriŭ n. (mlat. refectorium d. reficere, a reface; fr. réfectoire). Sofragerie (adică locu unde îțĭ refacĭ puterile mîncînd) la o școală, la o cazarmă ș. a.

REFECTÓR s. n. v. refectoriu.

REFECTÓR, refectoare, s. n. (Rar) Sală de mîncare într-un internat, într-o mănăstire etc.

REFECTÓR s.n. (Rar) Sală de mâncare, sufragerie comună într-o mănăstire, în internate et. [Var. refectoriu s.n. / < lat. refectorium, cf. fr. réfectoire].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

refectóriu [riu pron. rĭu] s. n., art. refectóriul; pl. refectórii, art. refectóriile (-ri-i-)

refectóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. refectóriul; pl. refectórii, art. refectóriile (sil. -ri-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REFECTOR s. trapeză, (înv.) trapezare, trapezărie. (~ unei mănăstiri.)[1]

  1. După alte surse: refectoriu. LauraGellner
Intrare: refectoriu
refectoriu substantiv neutru
  • pronunție: -riu pr. -rĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refectoriu
  • refectoriul
  • refectoriu‑
plural
  • refectorii
  • refectoriile
genitiv-dativ singular
  • refectoriu
  • refectoriului
plural
  • refectorii
  • refectoriilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refector
  • refectorul
  • refectoru‑
plural
  • refectoare
  • refectoarele
genitiv-dativ singular
  • refector
  • refectorului
plural
  • refectoare
  • refectoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)