2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu fierăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

refeca vt [At: POLIZU / V: (reg) răf~, ~fre~, răfica / Pzi: refec, 3 (îrg) ~ea / E: ns cf lat refrico, -are] 1 A coase cu refec (3). 2 (Pex) A tivi. 3 (Fig; reg) A mustra aspru pe cineva. 4 A detașa cu ferăstrăul marginile ieșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice.

REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. A coase un refec. 2. A detașa cu ferăstrăul marginile teșite ale scândurilor brute, pentru a obține scânduri paralelipipedice. – Cf. lat. refricare.

REFECÁ, reféc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o stofă, o pînză etc.) A coase cu refec, a tivi. Cămașa de borangic subțire și refecată cu bibiluri. FILIMON, C. 151. 2. A detașa cu ferăstrăul marginile teșite ale scîndurilor brute pentru a obține scînduri paralelipipedice.

A REFECÁ reféc tranz. (obiecte confecționate din materiale textile) A înzestra cu un refec; a tivi. /cf. lat. reficare

refecà v. a coase un refec. [Vechiu-rom. răfrecà = lat. REFRICARE].

2) reféc, a á v. tr. (poate din maĭ vechĭu răfrec, din *refrec. – Se conj. ca frec). Sud. Dupăcesc, înduplec, îndoĭ marginea pînzeĭ, peliĭ, hîrtiiĭ ș. a.: (un Jidan) cu pleoapele refecate (ChN. I, 56), un negru cu buzele groase și refecate (201), venea cu ochiĭ refecațĭ de la cîrcĭumă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

refecá (a ~) vb., ind. prez. 3 refécă

refecá vb., ind. prez. 1 sg. reféc, 3 sg. și pl. refécă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

refecá (reféc, át), vb. – A coase cu refec, a tivi. – Mr. arufec(are). Origine necunoscută. Der. din sl. (Cihac, II, 311) este cît se poate de improbabilă (Byhan 329). Din lat. refrĭcāre (Pușcariu 1426; REW 7159) sau *orĭfĭcāre < orĭfĭcium, cf. port. refegar (Candrea, GS, III, 426; Candrea; REW 7159N), sau din lat. *refĭccāre „a întări”, cf. it. ficcare (Tiktin) nu sînt convingătoare. – Der. refec, s. n. (cusătură de îmbinare, tiv; ceartă, dojană); refecătură, s. f. (însăilare, tiv).

Intrare: refeca (3 -eacă)
refeca (3 -eacă) verb grupa I conjugarea I
verb (VT77)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • refeca
  • refecare
  • refecat
  • refecatu‑
  • refecând
  • refecându‑
singular plural
  • refea
  • refecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • refec
(să)
  • refec
  • refecam
  • refecai
  • refecasem
a II-a (tu)
  • refeci
(să)
  • refeci
  • refecai
  • refecași
  • refecaseși
a III-a (el, ea)
  • refea
(să)
  • refece
  • refeca
  • refecă
  • refecase
plural I (noi)
  • refecăm
(să)
  • refecăm
  • refecam
  • refecarăm
  • refecaserăm
  • refecasem
a II-a (voi)
  • refecați
(să)
  • refecați
  • refecați
  • refecarăți
  • refecaserăți
  • refecaseți
a III-a (ei, ele)
  • refea
(să)
  • refece
  • refecau
  • refeca
  • refecaseră
Intrare: refeca (3 -ecă)
refeca (3 -ecă) verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • refeca
  • refecare
  • refecat
  • refecatu‑
  • refecând
  • refecându‑
singular plural
  • refe
  • refecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • refec
(să)
  • refec
  • refecam
  • refecai
  • refecasem
a II-a (tu)
  • refeci
(să)
  • refeci
  • refecai
  • refecași
  • refecaseși
a III-a (el, ea)
  • refe
(să)
  • refece
  • refeca
  • refecă
  • refecase
plural I (noi)
  • refecăm
(să)
  • refecăm
  • refecam
  • refecarăm
  • refecaserăm
  • refecasem
a II-a (voi)
  • refecați
(să)
  • refecați
  • refecați
  • refecarăți
  • refecaserăți
  • refecaseți
a III-a (ei, ele)
  • refe
(să)
  • refece
  • refecau
  • refeca
  • refecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)