10 definiții pentru redutabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din fr. redoutable.

REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. De temut; puternic; valoros. – Din fr. redoutable.

redutabil, ~ă a [At: BARASCH, I. 134/20 / Pl: ~i, ~e / E: fr redoutable] 1 Care inspiră teamă. 2 Valoros.

REDUTÁBIL, -Ă, redutabili, -e, adj. (Franțuzism) Care inspiră teamă, frică; de temut. «Inspecția» aceea e a unui cunoscător redutabil. SADOVEANU, A. L. 159.

REDUTÁBIL, -Ă adj. Care inspiră teamă; de temut. [Cf. fr. redoutable].

REDUTÁBIL, -Ă adj. de temut; puternic. (< fr. redoutable)

REDUTÁBIL ~ă (~i, ~e) rar Care inspiră teamă; care te umple de frică; de temut. Un adversar ~. /<fr. redoutable


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

redutábil adj. m., pl. redutábili; f. redutábilă, pl. redutábile

redutábil adj. m., pl. redutábili; f. sg. redutábilă, pl. redutábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REDUTÁBIL adj. puternic, tare, temut, valoros, (înv. livr.) potent. (Un adversar ~ la trântă.)

REDUTABIL adj. puternic, tare, temut, valoros, (înv. livr.) potent. (Un adversar ~ la trîntă.)

Intrare: redutabil
redutabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redutabil
  • redutabilul
  • redutabilu‑
  • redutabilă
  • redutabila
plural
  • redutabili
  • redutabilii
  • redutabile
  • redutabilele
genitiv-dativ singular
  • redutabil
  • redutabilului
  • redutabile
  • redutabilei
plural
  • redutabili
  • redutabililor
  • redutabile
  • redutabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)