12 definiții pentru redundanță redondanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REDUNDÁNȚĂ, redundanțe, s. f. Surplus de informație transmis față de strictul necesar și care asigură exactitatea transmiterii informației în telecomunicații. ♦ Abundență inutilă de expresii, de cuvinte sau de imagini în formularea unei idei. [Var.: redondánță s. f.] – Din engl. redundance, fr. redondance.

REDUNDÁNȚĂ, redundanțe, s. f. Surplus de informație transmis față de strictul necesar și care asigură exactitatea transmiterii informației în telecomunicații. ♦ Abundență inutilă de expresii, de cuvinte sau de imagini în formularea unei idei. [Var.: redondánță s. f.] – Din engl. redundance, fr. redondance.

redundanță sf [At: ALEXI, W. / V: ~don~ / E: fr redondance, eg redundancy] 1 Defect stilistic constând în abundența inutilă a expresiilor, a cuvintelor sau a imaginilor în formularea unei idei. 2 (Tel) Exces de semnale față de strictul necesar pentru transmiterea unei anumite cantități de informație. 3 (Lin) Surplus de comunicare ce asigură exactitatea transmiterii ei.

REDUNDÁNȚĂ s.f. Supraabundență inutilă a expresiilor, a cuvintelor sau a imaginilor în formularea unei idei. V. superfluitate. ♦ Surplus de comunicare menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. ♦ (Telec.) Exces de semnale pentru transmiterea unei anumite cantități de informație. [Var. redondanță s.f. / < engl. redundancy, fr. redondance, cf. lat. redundantia – revărsare, abundență].

REDUNDÁNȚĂ s. f. 1. surplus de informație menit să asigure exactitatea transmiterii unui mesaj. ◊ (inform.) excedent de semnale pentru transmiterea fidelă a unei cantități de informație. 2. supraabundență inutilă de expresii, cuvinte sau imagini în formularea unei idei. 3. (tehn.) introducere de dispozitive suplimentare față de cel de bază, care să asigure funcționarea unui sistem în cazul când primul sau altul dintre dispozitivele cu aceeași funcție a ieșit întâmplător din uz. (< engl. redundancy, fr. redondance)

REDUNDÁNȚĂ ~e f. 1) Defect stilistic constând în abundența inutilă de cuvinte și expresii la redarea unei idei. 2) telec. Surplus nejustificat de informație la transmiterea unui mesaj. [G.-D. redundanței] /<engl. redundancy, fr. redondance

REDONDÁNȚĂ s. f. v. redundanță.

REDONDÁNȚĂ s. f. v. redundanță.

REDONDÁNȚĂ s.f. v. redundanță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

redundánță s. f., g.-d. art. redundánței; pl. redundánțe

redundánță s. f., g.-d. art. redundánței; pl. redundánțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REDUNDÁNȚĂ s. v. inutilitate.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

REDUNDÁNȚĂ (REDONDÁNȚĂ) s. f. (< fr. rédondance, engl. redundancy, cf. lat. redundantia „revărsare”, „abundență” < redundare „a curge pe deasupra”): 1. surplus de informație care asigură exactitatea transmiterii ei; prisos de semne lingvistice față de cele strict necesare transmiterii unui mesaj. Astfel, desinența e și sunetele e și i din rădăcină constituie elemente de r. în marcarea pluralului substantivului sămânță: semințe. Pe baza r., ca formă de realizare a informației, este posibilă identificarea noutății dintr-un mesaj. Într-o limbă nu se poate menține decât ceea ce aduce o contribuție precisă la comunicare. Necesitățile practice ale comunicării cer deci ca forma lingvistică să fie constant și pe toate planurile cât se poate de redundantă. R. este indispensabilă funcționării limbajului, când copilul învață folosirea limbii de la cei din jur sau când adultul întâlnește cuvinte noi. 2. abundență inutilă de cuvinte, de expresii sau de imagini în formularea ideilor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REDUNDÁNȚĂ (REDONDÁNȚĂ) (< engl., fr.) s. f. 1. (TELEC.) Mărime care caracterizează o sursă de mesaje și care prezintă excesul de informație transmisă față de strictul necesar; este utilă când excesul de semnale se introduce pentru a se asigura transmisiunea fără erori (în prezența perturbațiilor). 2. Abundență (inutilă) de cuvinte, de figuri retorice, de imagini pentru exprimarea unei idei care repetă aceeași informație.

Intrare: redundanță
redundanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redundanță
  • redundanța
plural
  • redundanțe
  • redundanțele
genitiv-dativ singular
  • redundanțe
  • redundanței
plural
  • redundanțe
  • redundanțelor
vocativ singular
plural
redondanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • redondanță
  • redondanța
plural
  • redondanțe
  • redondanțele
genitiv-dativ singular
  • redondanțe
  • redondanței
plural
  • redondanțe
  • redondanțelor
vocativ singular
plural