redingotă sf [At: CR (1848), 24²/32 / V: ~got, (înv) ~den~, (rar) rid~ / Pl: ~te / E: fr redingote] Haină bărbătească, de obicei de culoare neagră, cu poalele lungi, încheiată cu două rânduri de nasturi.

REDINGOTĂ, redingote, s. f. Haină bărbătească, de obicei de culoare neagră, cu poalele lungi și încheiată cu două rînduri de nasturi. Umbla c-o redingotă roșcată, care de-abia îi ajungea pînă la mijloc, căci el era nalt, lung și slab. SADOVEANU, O. II 61. Apucase pe director de gulerul redingotei... zguduindu-l. DELAVRANCEA, S. 159.

REDINGOTĂ s.f. Haină bărbătească de ceremonie, cu poalele lungi. [< fr. redingote, cf. engl. riding – de călărie, coat – haină].

REDINGOTĂ s. f. 1. haină bărbătească de ceremonie (neagră), cu poalele lungi. 2. mantou de damă rotunjit la talie. (< fr. redingote)

REDINGOTĂ ~e f. Haină bărbătească de ceremonie, lungă până la genunchi, ajustată în talie și prevăzută cu două rânduri de nasturi. /<fr. redingote

redingotă f. haină bărbătească cu pulpane lungi.

*redingótă f., pl. e (fr. redingote, d. engl. riding-coat, d. to ride, a călări [germ. reiten. V. falaĭtar, rădvan] și coat, haĭnă [V. cotilion]). Haĭnă bărbătească croită pe talie și lungă pînă pe la genunchĭ, (e o haĭnă de solemnitățĭ, de vizită, de plimbare și se poartă, cînd e frig, pe supt pardesiŭ orĭ palton), o haĭnă femeĭască care acopere rochia și are coadă cam ca fracu.

redengotă sf vz redingotă

redingot sn vz redingotă

ridingotă sf vz redingotă

redingotă s. f., g.-d. art. redingotei; pl. redingote

redingotă s. f., g.-d. art. redingotei; pl. redingote

redingotă s. f., pl. redingote

REDINGOTĂ s. (înv.) gheroc. (Poartă ~ și joben.)

REDINGOTĂ s. (înv.) gheroc. (Poartă ~ și joben.)