gheroc sn [At: DA / V: ghiroc / Pl: ~oace / E: ger Gehroch] (Înv) Redingotă.

GHEROC, gherocuri, s. n. (Rar) Haină bărbătească cu pulpane; redingotă. Azi știu că duhul tău nu doarme, Că porți pistolul sub gheroc, Dar fii pe pace, avem arme Și ac de fiece cojoc. BANUȘ, B. 117. Se îmbulzeau amarnic, croindu-și un loc din coate... conțopiști în gherocuri nemțești. C. PETRESCU, A. R. 7. Obișnuia să se îmbrace foarte elegant: gheroc negru cu doi nasturi. CARAGIALE, O. II 9. – Variantă: ghioroc (STANCU, D. 16) s. n.

GHEROC s. n. (rar) redingotă. (< germ. Gehrock)

gheroc n. redingotă. [Nemț. GEHROCK].

gheróc n., pl. oace (germ. gehrock, d. gehen, de mers, și rock, surtuc. V. frac, rochie, hondroc). Vest. Surtuc. V. îngherocat.

ghioroc sn vz gheroc

ghiroc² sn vz gheroc

surtuc¹ sm [At: ALR I, 1 746/418 / Pl: ~uci / E: ns cf surduc] (Reg) Pește fără solzi nedefinit mai îndeaproape.

surtuc² sn [At: REGULAMENT, 18/10 / V: (înv) ser~, (reg) scur~, sult~, ~duc, ~ă sf / Pl: ~uce, (rar) ~uri, (îvr) ~uci / E: rs сюртук] 1 (Îvp) Obiect de îmbrăcăminte (bărbătească) care acoperă partea de sus a corpului și care se poartă peste cămăși sau peste vestă Vz baibarac (2), căput¹, laibăr, mintean, veston. 2 Haină țărănească bărbătească de obicei scurtă și fără mâneci. 3 (Fig; rar) Surtucar (1-2).

GHIOROC s. n. v. gheroc.

surtúc n., pl. e (rus. sertúk, redingotă, pol. surtut, surdut, d. fr. surtout, manta largă). Est. Haina de toate zilele a orășeanuluĭ bogat orĭ sărac (scurtă purtată pe deasupra vesteĭ, dar pe supt pardesia orĭ palton. I se zice și jachetă. Dar această numire se dă și redingoteĭ cu poalele retezate în față). – În Olt. Munt. gheroc. V. sărdac, spencer, recăl.

gheroc (rar) s. n., pl. gherocuri

gheroc (rar) s. n., pl. gherocuri

gheroc s. n., pl. gherocuri

GHEROC s. v. redingotă.

gheroc s. v. REDINGOTĂ.

gheroc (gherocuri), s. n. – Levită, redingotă. Germ. Gehrock (Bogrea 189; DAR).