rectoscop sn [At: DN³ / Pl: ~oape / E: fr rectoscope] (Med) Endoscop special pentru examenul optic al rectului.

RECTOSCOP s.n. (Med.) Endoscop special pentru examenul optic al rectului. [Pl. -scoape. / < fr. rectoscope].

RECTOSCOP s. n. endoscop pentru examenul rectului; proctoscop. (< fr. rectoscope)

rectoscop s. n. 1964 (med.) Aparat cu care se examinează rectul v. esofagoscop (din fr. rectoscope; DM; DN3, DEX-S)

rectoscop s. n., pl. rectoscoape

RECTO- „drept, rect, rectal”. ◊ L. rectum „drept, rectiliniu” > fr. recto-, engl. id., germ. rekto- > rom. recto-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a rectului; ~cliză (v. -cliză₂), s. f., spălătură rectală; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea lungimii țesăturilor; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a rectului în poziție normală; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie rectală; ~scop (v. -scop), s. n., endoscop special pentru examinarea cavității rectale; sin. colonoscop; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a rectului cu ajutorul rectoscopului; sin. colonoscopie; ~tomie (v. tomie), s. f., secționare chirurgicală a stricturii rectale.