recrudescent, ~ă a [At: DN² / Pl: ~nți, ~e / E: fr recrudescent] 1 (Med) Care prezintă recrudescență (1). 2 (Fig) Care își reia forța, intensitatea.

recrudescență sf [At: BARCIANU / Pl: ~țe / E: fr recrudescence] 1 (Med) Revenire, într-o formă mai acută, a unei boli sau a unei epidemii. 2 (Fig) Reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc.

RECRUDESCENȚĂ, recrudescențe, s. f. Izbucnire din nou, revenire, într-o formă mai acută, a unei boli sau a unei epidemii; înrăutățire, înrăire. ♦ Fig. Creștere, reluare într-un ritm viu, accentuat și mai intens a unei activități, a unei stări etc. Șomajul propriu-zis nu cunoaște... recrudescența din alte țări. BOGZA, A. Î. 568.

RECRUDESCENT, -Ă adj. (Despre o boală, o stare etc.) Care își reia forța, intensitatea. [< fr. recrudescent].

RECRUDESCENȚĂ s.f. Înrăutățire, agravare, revenire mai acută a unei boli. ♦ (Fig.) Reluare mai intensă, creștere, întărire a unei activități, a unei stări etc. [< fr. recrudescence, cf. lat. recrudescere – a se întări].

RECRUDESCENT, -Ă adj. (despre o boală, o stare) care își reia intensitatea. (< fr. recrudescent)

RECRUDESCENȚĂ s. f. revenire într-o formă mai acută a unei boli, epidemii; înrăutățire, agravare. ◊ (fig.) reluare într-un ritm mai viu, mai accentuat, mai intens a unei activități, a unui proces etc. (< fr. recrudescence)

RECRUDESCENT ~tă (~ți, ~te) (despre boli, epidemii, stări etc.) Care ține de recrudescență; propriu recrudescenței. /<fr. recrudescent

RECRUDESCENȚĂ ~e f. 1) Reintensificare a unei boli după o perioadă de stare latentă; revenire a bolii într-o formă mai acută. 2) Înviorare a unei activități după o perioadă de stagnare. /<fr. recrudescence

*recrudescénță f., pl. e (d. lat. recrudéscere, a deveni maĭ crud, maĭ violent; fr. recrudescence). Înrăutățirea uneĭ boale saŭ suferințe care încetase puțin: ĭarna aduce o recrudescență a mizeriiĭ.

recrudescent (desp. re-cru-) adj. m., pl. recrudescenți; f. recrudescentă, pl. recrudescente

recrudescență (desp. re-cru-) s. f., g.-d. art. recrudescenței; pl. recrudescențe

recrudescent (re-cru-) adj. m., pl. recrudescenți; f. recrudescentă, pl. recrudescente

recrudescență (re-cru-) s. f., g.-d. art. recrudescenței; pl. recrudescențe

recrudescent adj. m. (sil. -cru.-), pl. recrudescenți; f. sg. recrudescentă, pl. recrudescente

recrudescență s. f. (sil. -cru-), g.-d. art. recrudescenței; pl. recrudescențe

RECRUDESCENT adj. v. agravat, înrăutățit.

RECRUDESCENȚĂ s. v. agravare, înrăutățire.

recrudescent adj. v. AGRAVAT. ÎNRĂUTĂȚIT.

recrudescență s. v. AGRAVARE. ÎNRĂUTĂȚIRE.