13 definiții pentru reconstrui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A reconstitui. – Din fr. reconstruire.

reconstrui vt [At: ȘĂINEANU / Pzi: ~esc / E: fr reconstruire] 1-2 A construi (1-2) din nou. 3 A reface, în forma originară, un edificiu, o operă de artă etc. pe bază de fragmente sau documente. 4 (Lin) A stabili, cu ajutorul comparației, forma unui cuvânt neatestat dintr-o fază mai veche a unei limbi, pe baza legilor de corespondență fonetică. 5 (Pex) A reconstitui (6) o limbă.

RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativă a unui cuvînt neatestat dintr-o limbă, pe baza legilor de corespondență fonetică. El a combătut în mai multe rînduri... pe savanții care reconstruiau cuvinte latine vulgare, cînd graiurile franțuzești puteau oferi explicații pentru cele mai multe probleme etimologice. GRAUR, S. L. 166. ♦ (Poetic) A reconstitui. Dorința mea Din amintiri, din resturi, Să te reconstruiască-ar vrea. CAMIL PETRESCU, V. 92. Urmam deci mai departe să reconstruiesc lanțul impresiilor mele încă fierbinți. CARAGIALE, O. VII 525.

RECONSTRUÍ vb. IV. tr. A construi din nou; a reface pe baze noi. ♦ (Fig.) A reconstitui. [P.i. -iesc, conj. -iască. / cf. fr. reconstruire].

RECONSTRUÍ vb. tr. 1. a construi din nou, a reclădi. ◊ a reconstitui. 2. (lingv.) a stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; a reconstitui (2) o limbă. (< fr. reconstruire)

A RECONSTRUÍ ~iésc tranz. 1) A construi din nou. 2) (elemente de limbă) A supune unei operații de identificare a fazelor anterioare de evoluție. ~ o formă lexicală nouă. /<fr. reconstruire

reconstruì v. a construi pentru a doua oară.

*reconstruĭésc v. tr. (re- și constr-, după fr. reconstruire). Construĭesc ĭar, vorbind de zidirĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reconstruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiésc, imperf. 3 sg. reconstruiá; conj. prez. 3 să reconstruiáscă

reconstrui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reconstruiesc, conj. reconstruiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECONSTRUÍ vb. 1. a reclădi, a reînălța, a rezidi, (rar) a reedifica. (A ~ ceva din temelii.) 2. (LINGV.) a reconstitui, a reface. (A ~ o formă lexicală primitivă.)

RECONSTRUI vb. 1. a reclădi, a reînălța, a rezidi, (rar) a reedifica. (A ~ ceva din temelii.) 2. (LINGV.) a reconstitui, a reface. (A ~ o formă lexicală primitivă.)

Intrare: reconstrui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reconstrui
  • reconstruire
  • reconstruit
  • reconstruitu‑
  • reconstruind
  • reconstruindu‑
singular plural
  • reconstruiește
  • reconstruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reconstruiesc
(să)
  • reconstruiesc
  • reconstruiam
  • reconstruii
  • reconstruisem
a II-a (tu)
  • reconstruiești
(să)
  • reconstruiești
  • reconstruiai
  • reconstruiși
  • reconstruiseși
a III-a (el, ea)
  • reconstruiește
(să)
  • reconstruiască
  • reconstruia
  • reconstrui
  • reconstruise
plural I (noi)
  • reconstruim
(să)
  • reconstruim
  • reconstruiam
  • reconstruirăm
  • reconstruiserăm
  • reconstruisem
a II-a (voi)
  • reconstruiți
(să)
  • reconstruiți
  • reconstruiați
  • reconstruirăți
  • reconstruiserăți
  • reconstruiseți
a III-a (ei, ele)
  • reconstruiesc
(să)
  • reconstruiască
  • reconstruiau
  • reconstrui
  • reconstruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)