2 intrări

16 definiții

din care

Explicative DEX

RECONFIRMARE, reconfirmări, s. f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. – V. reconfirma.

RECONFIRMARE, reconfirmări, s. f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. – V. reconfirma.

reconfirmare sf [At: DL / Pl: ~mări / E: reconfirma] 1-3 Confirmare (1-3) din nou.

RECONFIRMARE, reconfirmări, s. f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei.

RECONFIRMARE s.f. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. [< reconfirma].

RECONFIRMA, reconfirm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

RECONFIRMA, reconfirm, vb. I. Tranz. A confirma, a întări din nou. – Din fr. reconfirmer.

reconfirma vt [At: OȚETEA, T. V. 78 / Pzi: reconfirm / E: re1- + confirma] 1-3 A confirma (1, 2, 4) din nou.

RECONFIRMA, reconfirm, vb. I. Tranz. A confirma din nou.

RECONFIRMA vb. I. tr. A confirma din nou. [P.i. reconfirm. / cf. fr. reconfirmer].

RECONFIRMA vb. tr. a confirma din nou. (< fr. reconfirmer)

A RECONFIRMA reconfirm tranz. A confirma din nou. /re- + a confirma

Ortografice DOOM

reconfirmare s. f., g.-d. art. reconfirmării; pl. reconfirmări

reconfirmare s. f., g.-d. art. reconfirmării; pl. reconfirmări

reconfirmare s. f. confirmare

reconfirma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reconfirm, 3 reconfirmă; conj. prez. 1 sg. să reconfirm, 3 să reconfirme

reconfirma (a ~) vb., ind. prez. 3 reconfirmă

reconfirma vb., ind. prez. 1sg. reconfirm, 3 sg. și pl. reconfirmă

Intrare: reconfirmare
reconfirmare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reconfirmare
  • reconfirmarea
plural
  • reconfirmări
  • reconfirmările
genitiv-dativ singular
  • reconfirmări
  • reconfirmării
plural
  • reconfirmări
  • reconfirmărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reconfirma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reconfirma
  • reconfirmare
  • reconfirmat
  • reconfirmatu‑
  • reconfirmând
  • reconfirmându‑
singular plural
  • reconfirmă
  • reconfirmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reconfirm
(să)
  • reconfirm
  • reconfirmam
  • reconfirmai
  • reconfirmasem
a II-a (tu)
  • reconfirmi
(să)
  • reconfirmi
  • reconfirmai
  • reconfirmași
  • reconfirmaseși
a III-a (el, ea)
  • reconfirmă
(să)
  • reconfirme
  • reconfirma
  • reconfirmă
  • reconfirmase
plural I (noi)
  • reconfirmăm
(să)
  • reconfirmăm
  • reconfirmam
  • reconfirmarăm
  • reconfirmaserăm
  • reconfirmasem
a II-a (voi)
  • reconfirmați
(să)
  • reconfirmați
  • reconfirmați
  • reconfirmarăți
  • reconfirmaserăți
  • reconfirmaseți
a III-a (ei, ele)
  • reconfirmă
(să)
  • reconfirme
  • reconfirmau
  • reconfirma
  • reconfirmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reconfirmare, reconfirmărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a reconfirma și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi reconfirma DEX '09 DEX '98 DN

reconfirma, reconfirmverb

  • 1. A confirma, a întări din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „reconfirmare” (10 clipuri)
Clipul 1 / 10