2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

recomandui vt [At: KOGĂLNICEANU, S. 42 / V: ~măn~, ~men~ / Pzi: ~esc / E: fr recommander, recomendui cf rs рекомендовать] (Înv) 1 A recomanda (2). 2 A recomanda (3) pe cineva pentru un post sau pentru o sarcină. 3 A încredința. 5 A recomanda (5-6).

RECOMANDÁ, recománd, vb. I. 1. Tranz. A îndemna (pe cineva) la ceva, a sfătui (pe cineva) să facă ceva; a prescrie, a indica; a propune. Miron Iuga le recomandă sînge rece și energie, deși își da seama că recomandația lui e vorbă în vînt. REBREANU, R. II 20. Nepricepînd nici ei realitatea, vor recomanda tot soluții utopice. IBRĂILEANU, SP. CR. 192. I-am recomandat ca să te roage pe d-ta... să i le dai. CARAGIALE, O, VII 10. 2. Tranz. A semnala în mod special atenției cuiva (pe cineva sau ceva); a prezenta în mod elogios (pe cineva sau ceva). Era celebru în întocmirea măiastră a menuurilor, în rețetele de mîncări recomandate bucătarilor. C. PETRESCU, Î. I 5. Nu am nevoie a recomanda ce iese din pana lui. ALECSANDRI, S. 145. Ne-am așezat la otelul... unde fusesem recomandați. NEGRUZZI, S. I 326. ♦ (Franțuzism, cu privire la persoane) A da în grija cuiva, a încredința. La săvîrșirea ei din viață, domnița Marghioala mă recomandă iubirii și îngrijirii fiului său. KOGĂLNICEANU, S. A. 190. ♦ A propune pe cineva pentru un post sau o sarcină. Te-aș ruga să recomanzi pe frate-meu Costache, care n-are nici o treabă aici și se află cam în lipsă. GHICA, A. 584. ◊ Refl. pas. Voind să aibă cu dînsul pe cineva care să cunoască limba țărei, i se recomandase un tînăr care pretindea că știe vorbi romînește. GHICA, A. 15. 3. Refl. A se prezenta (cuiva), a-și spune numele; a face cunoștință (cu cineva). S-a oprit, și-a descoperit fruntea înaltă încununată cu păr alb și s-a recomandat. SADOVEANU, E. 170. Îl întîlnea întotdeauna, prezent la aceleași ore. Se recomandase odată și-i povestise necazul. C. PETRESCU, C. V. 127. Mă recomand Titu Herdelea, poet... REBREANU, R. I 18. ♦ A se da drept..., a trece drept..., a se prezenta... Ofițerul se recomandă ca un francez în slujba regelui de Svedia. NEGRUZZI, S. I 180. ♦ Tranz. A face prezentările. Ghigu recomandă: – verișoarele mele: duduile Aspasia și Hericlia Ovanez... domnu Ismail. BASSARABESCU, V. 17. – Variantă: (învechit) recomanduí (KOGĂLNICEANU, S. 42) vb. IV.

RECOMANDUÍ vb. IV v. recomanda.

RECOMANDUÍ vb. IV. v. recomanda.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RECOMANDUÍRE s. f. v. RECOMANDUI. [DLRM]

Intrare: recomanduire
recomanduire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recomanduire
  • recomanduirea
plural
  • recomanduiri
  • recomanduirile
genitiv-dativ singular
  • recomanduiri
  • recomanduirii
plural
  • recomanduiri
  • recomanduirilor
vocativ singular
plural
Intrare: recomandui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recomandui
  • recomanduire
  • recomanduit
  • recomanduitu‑
  • recomanduind
  • recomanduindu‑
singular plural
  • recomanduiește
  • recomanduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recomanduiesc
(să)
  • recomanduiesc
  • recomanduiam
  • recomanduii
  • recomanduisem
a II-a (tu)
  • recomanduiești
(să)
  • recomanduiești
  • recomanduiai
  • recomanduiși
  • recomanduiseși
a III-a (el, ea)
  • recomanduiește
(să)
  • recomanduiască
  • recomanduia
  • recomandui
  • recomanduise
plural I (noi)
  • recomanduim
(să)
  • recomanduim
  • recomanduiam
  • recomanduirăm
  • recomanduiserăm
  • recomanduisem
a II-a (voi)
  • recomanduiți
(să)
  • recomanduiți
  • recomanduiați
  • recomanduirăți
  • recomanduiserăți
  • recomanduiseți
a III-a (ei, ele)
  • recomanduiesc
(să)
  • recomanduiască
  • recomanduiau
  • recomandui
  • recomanduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)