7 definiții pentru recipiendar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

recipiendar smf [At: GHICA, S. 164 / P: ~pi-en~ / Pl: ~i, ~e / E: fr recipiendaire] (Înv) 1 Persoană care urmează să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită. 2 (Pex) Persoană desemnată pentru un titlu, pentru o funcție.

RECIPIENDÁR, -Ă, recipiendari, -e, s. m. și f. (Învechit) Persoană care urmează să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită; p. ext. persoană care urmează să primească un titlu, o funcție etc. Într-o zi, fiind de rînd la esamenele de bacalaureat, vede numele familiei ofițerului de la Izlaz pe lista candidaților și, cînd se înfățișează recipiendarul, îl întreabă dacă cunoaște un ofițer cu același nume. GHICA, S. 164.

recipiendar m. cel primit solemn într’o societate.

*recipiendár, -ă s. (lat. recipiendus, care trebuĭe primit, d. recipere, a primi. V. rețetă). Rar. Persoană care trebuĭe să fie primită solemn într’o societate: discursu recipiendaruluĭ la Academie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recipiendár (înv.) (-pi-en-) s. m., pl. recipiendári

recipiendár s. m. (sil. -pi-en-), pl. recipiendári

Intrare: recipiendar
  • silabație: -pi-en-dar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recipiendar
  • recipiendarul
  • recipiendaru‑
plural
  • recipiendari
  • recipiendarii
genitiv-dativ singular
  • recipiendar
  • recipiendarului
plural
  • recipiendari
  • recipiendarilor
vocativ singular
  • recipiendarule
  • recipiendare
plural
  • recipiendarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

recipiendar, -ă recipiendară

  • 1. învechit Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Într-o zi, fiind de rînd la esamenele de bacalaureat, vede numele familiei ofițerului de la Izlaz pe lista candidaților și, cînd se înfățișează recipiendarul, îl întreabă dacă cunoaște un ofițer cu același nume. GHICA, S. 164.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: