opțiuni
  • info

8 definiții pentru recipiendar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECIPIENDAR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

RECIPIENDAR, -Ă, recipiendari, s. m. și f. (Înv.) Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: p. ext. persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. [Pr.: -pi-en-] – Din fr. récipiendaire.

recipiendar smf [At: GHICA, S. 164 / P: ~pi-en~ / Pl: ~i, ~e / E: fr recipiendaire] (Înv) 1 Persoană care urmează să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită. 2 (Pex) Persoană desemnată pentru un titlu, pentru o funcție.

RECIPIENDAR, -Ă, recipiendari, -e, s. m. și f. (Învechit) Persoană care urmează să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită; p. ext. persoană care urmează să primească un titlu, o funcție etc. Într-o zi, fiind de rînd la esamenele de bacalaureat, vede numele familiei ofițerului de la Izlaz pe lista candidaților și, cînd se înfățișează recipiendarul, îl întreabă dacă cunoaște un ofițer cu același nume. GHICA, S. 164.

recipiendar m. cel primit solemn într’o societate.

*recipiendár, -ă s. (lat. recipiendus, care trebuĭe primit, d. recipere, a primi. V. rețetă). Rar. Persoană care trebuĭe să fie primită solemn într’o societate: discursu recipiendaruluĭ la Academie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recipiendar (înv.) (desp. -pi-en-) s. m., pl. recipiendari

recipiendar (înv.) (-pi-en-) s. m., pl. recipiendari

recipiendar s. m. (sil. -pi-en-), pl. recipiendari

Intrare: recipiendar
  • silabație: -pi-en-dar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recipiendar
  • recipiendarul
  • recipiendaru‑
plural
  • recipiendari
  • recipiendarii
genitiv-dativ singular
  • recipiendar
  • recipiendarului
plural
  • recipiendari
  • recipiendarilor
vocativ singular
  • recipiendarule
  • recipiendare
plural
  • recipiendarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recipiendar, recipiendarisubstantiv masculin
recipiendară, recipiendaresubstantiv feminin

  • 1. învechit Persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Într-o zi, fiind de rînd la esamenele de bacalaureat, vede numele familiei ofițerului de la Izlaz pe lista candidaților și, cînd se înfățișează recipiendarul, îl întreabă dacă cunoaște un ofițer cu același nume. GHICA, S. 164. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.