13 definiții pentru rechizite


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECHIZÍTE s. f. pl. Totalitatea obiectelor de scris (cerneală, creioane, penițe, radiere etc.) necesare elevilor, funcționarilor etc.; accesorii pentru scris (în birouri). – Din germ. Requisit.

RECHIZÍTE s. f. pl. Totalitatea obiectelor de scris (cerneală, creioane, penițe, radiere etc.) necesare elevilor, funcționarilor etc.; accesorii pentru scris (în birouri). – Din germ. Requisit.

RECHIZÍTE s. f. pl. Totalitatea obiectelor mărunte (cerneală, creioane, penițe etc.) necesare unui școlar, într-un birou etc. Statul nou va da copiilor școli numeroase care să-i cuprindă pe toți, le va da cărți și rechizite școlare fără plată. SADOVEANU, E. 26.

RECHIZÍTE s.f.pl. Materiale pentru scris necesare unui școlar, într-un birou etc. [< germ. Requisiten].

RECHIZÍTE s. f. pl. materiale pentru scris necesare unui școlar, într-un birou etc. (< germ. Requisiten)

RECHIZÍTE f. pl. Totalitate a obiectelor și a materialelor de scris; ansamblu de accesorii necesare pentru scris. ~ școlare. /<germ. Requisit

*rechizíte n. pl. (lat. requisita, cele ce se cer, d. requírere, a cere, a întreba). Cele necesare uneĭ cancelariĭ, uneĭ școale (hîrtie, condeĭe, cerneală ș. a.): rechizite de școală.

cinắi sfp [At: COMAN, GL. / E: ns cf cinie] (Reg) Rechizite.

recvizite n. pl. cele necesare pentru o cancelarie, pentru un biurou.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rechizíte (de scris) s. f. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECHIZÍTE s. pl. (înv.) organe (pl.). (~ școlare.)

RECHIZITE s. pl. (înv.) organe (pl.). (~ școlare.)

Intrare: rechizite
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • rechizite
  • rechizitele
genitiv-dativ singular
plural
  • rechizite
  • rechizitelor
vocativ singular
plural