18 definiții pentru receptacul
din care- explicative (13)
- morfologice (4)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECEPTACUL, receptacule, s. n. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Var.: receptacol s. n.] – Din fr. réceptacle, lat. receptaculum.
RECEPTACUL, receptacule, s. n. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. [Var.: receptacol s. n.] – Din fr. réceptacle, lat. receptaculum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
receptacul sn [At: CAIET, 79v/15 / V: ~col, (înv) ~clu / Pl: ~e / E: fr réceptacle, lat receptaculum] 1 (Bot) Porțiune dilatată a pedunculului pe care se inserează florile. 2 (Rar) Loc ferit. 3 Loc unde se adună, se păstrează, se înmagazinează ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECEPTACUL, receptacule, s. n. 1. Parte superioară, lărgită, a pedunculului unei flori, pe care se inserează organele acesteia (sepale, petale, stamine și carpele). (În forma receptaclu) Carpele numeroase dispuse în vîrf pe un receptaclu convex, mai mult sau mai puțin cărnos. NEGRUZZI, S. I 103. 2. (Neobișnuit) Locul unde se adună ceva. (În forma receptacol) După patru ani de învățătură, după ce copilul fraged și-a pregătit astfel creierul pentru a fi receptacolul unor fapte și date disparate, el intră în liceu. GHEREA, ST. CR. II 340. – Variante: receptaclu, receptacol s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECEPTACUL s.n. 1. Partea superioară lărgită a pedunculului floral al unei plante, unde se inserează organele de reproducere ale acesteia. 2. Formație anatomică care primește sau conține ceva. ♦ (Fig.) Loc unde se adună, se înmagazinează ceva. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. receptacol s.n. / < lat. receptaculum, cf. fr. réceptacle].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECEPTACUL s. n. 1. partea terminală, lărgită, a pedunculului floral, unde se inserează organele de reproducere. 2. formație anatomică care primește sau conține ceva. 3. (și fig.) loc unde se adună, se înmagazinează ceva. (< fr. réceptacle, lat. receptaculum)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RECEPTACUL ~e n. bot. Partea de sus, dilatată, a pedunculului, de care se prind organele unei flori. /<fr. réceptacle, lat. receptaculum
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
receptacul n. Bot. fundul potirului unei flori.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*receptácul n., pl. e (lat. receptáculum, d. recípere, a primi. V. în-cep, rețetă). Loc de adunare, de scurgere: marea e receptaculu tuturor apelor, vîna cavă e principalu receptacul al sîngeluĭ. Fig. Iron. Partiduluĭ e receptaculu tuturor șarlatanilor. Bot. Fundu caliceluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECEPTACOL s. n. v. receptacul.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECEPTACOL s. n. v. receptacul.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
RECEPTACOL s. n. v. receptacul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
receptaclu sn vz receptacul
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
receptacol sn vz receptacul
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECEPTACLU s. n. v. receptacul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECEPTACOL s.n. v. receptacul.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
receptacul s. n., pl. receptacule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
receptacul s. n., pl. receptacule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
receptacul s. n., pl. receptacule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
receptacul.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECEPTACUL s. v. pălărie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N37) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
receptacul, receptaculesubstantiv neutru
- 1. Porțiune terminală a axului floral, care, de obicei, este mai îngroșată, formând partea susținătoare a florii, și care adesea se prelungește, alcătuind pedunculul floral. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: pălărie
- Carpele numeroase dispuse în vîrf pe un receptaclu convex, mai mult sau mai puțin cărnos. NEGRUZZI, S. I 103. DLRLC
-
- 2. Formație anatomică care primește sau conține ceva. DN
- 2.1. Locul unde se adună ceva. DLRLC DN
- După patru ani de învățătură, după ce copilul fraged și-a pregătit astfel creierul pentru a fi receptacolul unor fapte și date disparate, el intră în liceu. GHEREA, ST. CR. II 340. DLRLC
-
-
etimologie:
- réceptacle DEX '09 DEX '98 DN
- receptaculum DEX '09 DEX '98 DN