recapitulare sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~lări / E: recapitula] 1 Revenire asupra unei lucrări, chestiuni, probleme etc. insistând asupra punctelor esențiale Si: (înv) recapitulație (1). 2 (Pex) Sintetizare. 3 Trecere în revistă Si: (înv) recapitulație (2). 4 Reamintire (2). 5 Revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ Si: repetare (2), (înv) recapitulație (5).

RECAPITULARE, recapitulări, s. f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei; p. ext. sintetizare, revedere. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățămînt. La sfîrșitul anului se face o recapitulare generală. ♦ Enumerare, trecere în revistă, rememorare. Să facem dar o recapitulare de lucrările cele mai importante pe care bunul simț, ajutat de experiență, le declară absolut trebuincioase. ALECSANDRI, S. 18.

RECAPITULARE s.f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse; (p. ext.) sintetizare, rezumare. ♦ Rememorare. [< recapitula].

recapitula vt [At: CR (1848), 3³/16 / Pzi: ~lez / E: fr récapituler] 1 A reveni asupra unei lucrări, chestiuni, probleme etc. insistând asupra punctelor esențiale. 2 (Pex) A sintetiza. 3 A readuce în memorie Si: a-și reaminti (2). 4 A trece în revistă. 5 A revedea sistematic materia parcursă într-o anumită perioadă de învățământ pentru a o reține Si: a repeta (2).

RECAPITULA, recapitulez, vb. I. Tranz. A parcurge din nou o lucrare, o expunere etc. insistînd asupra punctelor esențiale; a relua o expunere, o lucrare pentru a o rezuma. ♦ A trece în revistă, a enumera, a readuce în memorie, a-și reaminti. Toți își recapitulaseră, în gînd, cuvintele și gesturile. C. PETRESCU, C. V. 9. Haydn... puse capăt sutimilor sale de compozițiuni muzicale, prin oratoriul numit «Cele patru timpuri ale anului»... recapitulînd toate amintirile vieței sale. ODOBESCU, S. III 94.

RECAPITULA vb. I. tr. A reveni asupra punctelor esențiale ale unei lucrări, ale unei chestiuni etc.; (p. ext.) a sintetiza, a rezuma. ♦ A revedea, a trece în revistă, a enumera. [< fr. récapituler].

RECAPITULA vb. tr. a reveni asupra punctelor esențiale ale unei lucrări, chestiuni etc.; (p. ext.) a sintetiza, a rezuma. ◊ a rememora; a revedea sistematic unele cunoștințe predate anterior. (< fr. récapituler)

A RECAPITULA ~ez tranz. (cele spuse, studiate sau întâmplate) A reveni examinând și punând accentul pe momentele esențiale (pentru a ține mai bine minte); a rezuma. /<fr. récapituler, lat. recapitulare

recapitulà v. a rezuma pe scurt.

*recapitulațiúne f. (lat. re-capitulátio, -ónis. V. capitulațiune). Explicațiunea a doŭa oară, explicațiune repetată saŭ rezumată. – Și -áție, dar ob. -áre.

*recapituléz v. tr. (lat. recapitulo, -áre. V. capitul). Explic de la capăt (de la început) după ce am explicat o dată, repet o explicațiune, rezum.

recapitulare s. f., g.-d. art. recapitulării; pl. recapitulări

recapitulare s. f., g.-d. art. recapitulării; pl. recapitulări

recapitulare s. f., g.-d. art. recapitulării; pl. recapitulări

recapitula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. recapitulez, 3 recapitulează; conj. prez. 1 sg. să recapitulez, 3 sărecapituleze

recapitula (a ~) vb., ind. prez. 3 recapitulează

recapitula vb., ind. prez. 1 sg. recapitulez, 3 sg. și pl. recapitulează

RECAPITULARE s. 1. rezumare, sintetizare, (înv.) recapitulație. (~ celor spuse mai înainte.) 2. repetare, repetiție, revedere, (înv.) procitanie. (~ materiei pentru examen.)

RECAPITULARE s. 1. rezumare, sintetizare, (înv.) recapitulație. (~ celor spuse mai înainte.) 2. repetare, repetiție, revedere, (înv.) procitanie. (~ materiei.)

RECAPITULA vb. 1. a rezuma, a sintetiza, (înv.) a recapitului. (Să ~ cele spuse până acum.) 2. a repeta, a revedea. (A ~ materia pentru examen.)

RECAPITULA vb. 1. a rezuma, a sintetiza, (înv.) a recapitului. (Să ~ cele spuse.) 2. a repeta, a revedea. (A ~ materia pentru examen.)