7 definiții pentru rebrusment


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REBRUSMÉNT, rebrusmente, s. n. Schimbare a direcției și a sensului de mișcare a unui tren prin întoarcerea locomotivei și legarea ei la capătul opus al șirului de vagoane. – Din fr. rebroussement.

REBRUSMÉNT, rebrusmente, s. n. Schimbare a direcției și a sensului de mișcare a unui tren prin întoarcerea locomotivei și legarea ei la capătul opus al șirului de vagoane. – Din fr. rebroussement.

rebrusment sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr rebroussement] Schimbare a direcției și a sensului de mișcare a unui tren prin întoarcerea locomotivei și legarea ei la capătul opus al șirului de vagoane.

REBRUSMÉNT s.n. 1. (Constr.) Schimbare a direcției traseului unei căi ferate, astfel încât cele două ramuri ale traseului să aibă o tangentă comună în punctul de schimbare a direcției. 2. (Geogr., geol.) Întoarcere bruscă a direcției catenelor muntoase. [< fr. rebroussement].

REBRUSMÉNT s. n. 1. schimbare a direcției traseului unei căi ferate, metrou sau tramvai, astfel încât cele două ramuri ale traseului să aibă o tangentă comună în punctul de schimbare a direcției. 2. întoarcere bruscă a direcției catenelor muntoase. (< fr. rebroussement)

REBRUSMÉNT ~e n. Schimbare a direcției mișcării unui tren (prin mutarea locomotivei la celălalt capăt). /<fr. rebroussement


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rebrusmént (re-brus-) s. n., pl. rebrusménte

rebrusmént s. n. (sil. -brus-), pl. rebrusménte

Intrare: rebrusment
rebrusment substantiv neutru
  • silabație: -brus-
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rebrusment
  • rebrusmentul
  • rebrusmentu‑
plural
  • rebrusmente
  • rebrusmentele
genitiv-dativ singular
  • rebrusment
  • rebrusmentului
plural
  • rebrusmente
  • rebrusmentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)