2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REAPĂREÁ, reapár, vb. II. Intranz. A apărea din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + apărea. Cf. fr. réapparaître.

reapărea vi [At: EMINESCU, P. L. 65 / P: re-a~ / V: ~pare / Pzi: reapar / E: re1- + apărea] 1 A apărea din nou (pe neașteptate sau dintr-un loc ascuns). 2 A lua naștere din nou. 3 A se regenera (7). 4 (D. publicații) A apărea din nou (după o perioadă de întrerupere) Si: republicare. 5 A apărea din nou în gândul, în amintirea cuiva. 6 A se retipări.

REAPĂREÁ, reapár, vb. II. Intranz. A apărea din nou. [Pr.: re-a-] – Re1- + apărea. Cf. fr. réapparaître.

REAPĂREÁ, reapár, vb. II. Intranz. A apărea din nou. Cînd însă jos cad rupte d-un trăsnet în mînie, Ce șuierînd le arde cu groaznicul său jar, Nici ramure, nici frunze, pe el nu reapar. MACEDONSKI, O. I 256. O, dulce înger blînd, Cu ochi uimiți de mari, De ce mai reapari Să-ngreui al meu gînd? EMINESCU, O. IV 273.

REAPĂREÁ vb. II. intr. A apărea din nou. [P.i. reapár. / după fr. réapparaitre].

REAPĂREÁ vb. intr. 1. a apărea din nou. 2. a se retipări. (după fr. réapparaître)

*reapár, -părút, a -păreá v. intr. (re- și apar). Apar ĭar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reapăreá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reapár, 2 sg. reapári, 1 pl. reapărém; conj. prez. 3 să reapáră; ger. reapărấnd; part. reapărút

reapăreá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reapár, 1 pl. reapărém


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REAPĂREÁ vb. 1. a reveni, (rar) a se reivi. (După o oră a ~.) 2. v. recidiva.

REAPĂREA vb. 1. (rar) a se reivi. (După o oră a ~.) 2. (MED.) a se întoarce, a recidiva, a reveni, (reg.) a se înturna. (Boala i-a ~.)

Intrare: reapărere
reapărere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reapărere
  • reapărerea
plural
  • reapăreri
  • reapărerile
genitiv-dativ singular
  • reapăreri
  • reapărerii
plural
  • reapăreri
  • reapărerilor
vocativ singular
plural
Intrare: reapărea
verb (V503)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reapărea
  • reapărere
  • reapărut
  • reapărutu‑
  • reapărând
  • reapărându‑
singular plural
  • reapari
  • reapăreți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reapar
(să)
  • reapar
  • reapăream
  • reapărui
  • reapărusem
a II-a (tu)
  • reapari
(să)
  • reapari
  • reapăreai
  • reapăruși
  • reapăruseși
a III-a (el, ea)
  • reapare
(să)
  • reapa
  • reapărea
  • reapăru
  • reapăruse
plural I (noi)
  • reapărem
(să)
  • reapărem
  • reapăream
  • reapărurăm
  • reapăruserăm
  • reapărusem
a II-a (voi)
  • reapăreți
(să)
  • reapăreți
  • reapăreați
  • reapărurăți
  • reapăruserăți
  • reapăruseți
a III-a (ei, ele)
  • reapar
(să)
  • reapa
  • reapăreau
  • reapăru
  • reapăruseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)