REAPĂREA, reapar, vb. II. Intranz. A apărea din nou. Cînd însă jos cad rupte d-un trăsnet în mînie, Ce șuierînd le arde cu groaznicul său jar, Nici ramure, nici frunze, pe el nu reapar. MACEDONSKI, O. I 256. O, dulce înger blînd, Cu ochi uimiți de mari, De ce mai reapari Să-ngreui al meu gînd? EMINESCU, O. IV 273.