reactanță sf [At: DER / P: re-ac~ / Pl: ~țe / E: eg reactance] (Fiz) 1 Mărime caracteristică circuitelor electrice de curent alternativ care conțin ca elemente reactive bobine sau condensatoare. 2 Bobină electrică a cărei reactanță (1) este sensibilă.

REACTANȚĂ, reactanțe, s. f. (Fiz.) 1. Mărime caracteristică a unui circuit electric la o anumită frecvență, egală cu cîtul dintre componenta reactivă a tensiunii efective a circuitului electric în regim armonic și intensitatea efectivă a curentului. ♦ Mărime caracteristică unui radiator acustic și mediului în care acesta radiază, egală cu cîtul dintre componenta reactivă a presiunii sonore și valoarea efectivă a vitezei. ♦ Mărime caracteristică a unui corp care oscilează rectiliniu sub acțiunea unei forțe elastice și a unei forțe exterioare, periodice, de frecvență dată, egală cu cîtul dintre componenta în cvadratură cu viteza forței efective exterioare și valoarea efectivă a vitezei. 2. Bobină electrică a cărei reactanță (1) este sensibilă.

REACTANȚĂ s.f. 1. Mărime de calcul, egală cu raportul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice alternative aplicate la bornele unui circuit electric fără rezistență electrică și valoarea efectivă a intensității curentului electric pe care îl stabilește în circuit. 2. Bobină electrică a cărei reactanță (1) este sensibilă. [< fr. réactance, engl. reactance].

REACTANȚĂ s. f. mărime caracteristică circuitelor electrice de curent alternativ care conține elemente reactive. (< engl. reactance, fr. réactance)

REACTANȚĂ ~e f. fiz. 1) Rezistență pe care o opun curentului alternativ circuitele ce conțin bobine sau condensatoare. 2) Element (bobină, condensator) care creează o asemenea rezistență într-un circuit electric. [Sil. re-ac-] /<engl. reactance

reactanță (desp. re-ac-) s. f., g.-d. art. reactanței; pl. reactanțe

reactanță (re-ac-) s. f., g.-d. art. reactanței; pl. reactanțe

reactanță s. f. (sil. re-ac-), g.-d. art. reactanței; pl. reactanțe

REACTÁNȚĂ (< engl.) s. f. (FIZ.) Mărime caracteristică circuitelor electrice care lucrează în curent alternativ și care conțin elemente reactive (bobine, condensatoare). R. se definește ca raportul dintre valoarea efectivă a componentei reactive (în cvadratură cu intensitatea curentului) a tensiunii la borne și valoarea efectivă a intensității curentului absorbit. Valoarea r. depinde de frecvența curentului. După cum curentul este decalat în urma sau înaintea tensiunii, r. se numește inductivă sau, respectiv, capacitivă. Cazul r. nule corespunde fie lipsei din circuit a elementelor reactive, fie rezonanței. R. constituie componenta reactivă a impedanței; ea se notează X și se măsoară în ohmi.