REACTÁNȚĂ (< engl.) s. f. (FIZ.) Mărime caracteristică circuitelor electrice care lucrează în curent alternativ și care conțin elemente reactive (bobine, condensatoare). R. se definește ca raportul dintre valoarea efectivă a componentei reactive (în cvadratură cu intensitatea curentului) a tensiunii la borne și valoarea efectivă a intensității curentului absorbit. Valoarea r. depinde de frecvența curentului. După cum curentul este decalat în urma sau înaintea tensiunii, r. se numește inductivă sau, respectiv, capacitivă. Cazul r. nule corespunde fie lipsei din circuit a elementelor reactive, fie rezonanței. R. constituie componenta reactivă a impedanței; ea se notează X și se măsoară în ohmi.