2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÁCȚIE, reacții, s. f. I. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (Psih.) Orice răspuns integral sau parțial al unui sistem psihic la o stimulare exterioară lui. 3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căruia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale. 4. (Fiz.; în sintagma) Reacție nucleară v. nuclear. 5. (Fiz.; în forma reacțiune) Forță (sau cuplu de forțe) care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ◊ (Astron.) Reacție gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. ◊ (Tehn.) Reacțiunea inclusului = totalitatea fenomenelor datorite câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice. II. (În forma reacțiune) Împotrivire politică și economică față de orice manifestare a progresului social; totalitatea acțiunilor care au ca scop restaurarea unui regim politic autoritar; p. ext. totalitatea forțelor reacționare. [Pr.: re-ac-. – Var.: reacțiúne s. f.] – Din fr. réaction.

REÁCȚIE, reacții, s. f. I. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. (Biol.) Fenomen nemijlocit prin care materia vie răspunde acțiunii unui excitant (venit din interior sau din afară). 3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căruia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale. 4. (Fiz.; în sintagma) Reacție nucleară v. nuclear. 5. (Fiz.) Forță (sau cuplu de forțe) exercitată de un sistem de corpuri asupra altui sistem de corpuri, în momentul în care ultimul exercită asupra primului o forță (sau un cuplu de forțe) care se consideră ca acțiune. ◊ (Astron.) Reacție gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. ◊ (Tehn.) Reacțiunea indusului = totalitatea fenomenelor datorate câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice. II. (În forma reacțiune) Împotrivire politică și economică a claselor în declin față de orice manifestare a progresului social; p. ext. totalitatea celor care susțin această împotrivire și vor restaurarea orânduirii vechi. [Pr.: re-ac-.Var.: reacțiúne s. f.] – Din fr. réaction.

REÁCȚIE, reacții, s. f. 1. Faptul de a reacționa; răspuns la o acțiune venită din afară, manifestare. Impresionabil din cale-afară, era în același timp... și de o reacție vitală neașteptată, cînd condițiile erau schimbate. CAMIL PETRESCU O. II 148. (În forma reacțiune) Orice acțiune are reacțiunea sa. BOLINTINEANU, O. 458. 2. (Biol.) Fenomen nemijlocit prin care materia vie răspunde acțiunii unui excitant (venit din interior sau din afară). ◊ Reacția (sau reacțiunea) organismului = desfășurarea mijloacelor proprii de apărare ale organismului contra agenților patogeni, contra unei substanțe introduse în organism etc. 3. (Chim.) Fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice, cu ajutorul unor agenți fizici sau al altor substanțe chimice. Reacția Bordet-Wassermann este constantă în afecțiunile sifilitice ale sistemului nervos și în paralizia generală. MARINESCU, P. A. 80. ◊ (Fiz.) Reacție nucleară v. nuclear. ♦ (Fiz., în forma reacțiune) Forță sau cuplu exercitat de un sistem de corpuri asupra unui alt sistem de corpuri, în momentul în care ultimul exercită asupra primului o forță sau un cuplu care se consideră ca acțiune. ♦ Derivarea unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. – Pronunțat: re-ac-. – Variantă: reacțiúne s. f.

REÁCȚIE s.f. 1. Faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva. 2. Răspuns nemijlocit al materiei vii la acțiunea unui excitant. 3. Transformarea uneia sau a mai multor substanțe chimice cu ajutorul unor agenți externi sau al altor substanțe chimice. 4. Efect egal și de sens contrar, opus cauzei care produce o acțiune. ♦ Reacție nucleară = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particulă grea sau de un foton suferă o schimbare a structurii sale. ◊ Reacție în lanț = proces care se poate reînnoi prin el însuși pentru că o parte a produsului e întotdeauna în stare a reimpulsiona reacția. [Gen. -iei, var. reacțiune (3) s.f. [în DN]. / cf. fr. réaction, germ. Reaktion, rus. reakțiia].

REÁCȚIE s. f. 1. faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva; ripostă. 2. răspuns nemijlocit al materiei vii la acțiunea unui excitant. 3. transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți externi sau a altor substanțe chimice. 4. (fiz.) forță care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ♦ ~ nucleară = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particulă grea sau de un foton suferă o schimbare a structurii sale; ~ în lanț = proces care se poate reînnoi prin el însuși pentru că o parte a produsului e întotdeauna în stare a reimpulsiona reacția; ~ gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. 5. (cib.; și în forma reacțiune) stabilire, în sistemele de transmisie, tehnice automate, în organismele vii și în societate, a unor semnale prin care faza inițială a unui proces este influențată de informația referitoare la starea organelor de execuție sau la rezultatul procesului; conexiune inversă, retroacțiune (2). ◊ derivare a unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul de intrare. (< fr. réaction)

REÁCȚIE ~i f. 1) Acțiune provocată de o altă acțiune. 2) Interacțiune dintre două sau mai multe substanțe, care sunt antrenate în transformări chimice. ~ în lanț. ~ nucleară. 3) Răspuns al unui sistem excitabil la un stimulent. 4) fiz. Forță care se opune unei acțiuni, fiind egală cu aceasta, dar de sens opus. 5) Tendință politică manifestată prin opoziție față de progresul social și prin eforturi pentru restabilirea unor instituții depășite. /<fr. réaction, germ. Reaktion

REACȚIÚNE s. f. v. reacție.

REACȚIÚNE s. f. v. reacție.

REACȚIÚNE1 s. f. v. reacție.

REACȚIÚNE2, reacțiuni, s. f. Împotrivire politică, economică, culturală etc. a claselor în declin față de progresul social și față de clasele în ascensiune; p. ext. (cu sens colectiv) totalitatea celor care susțin această împotrivire și urmăresc restaurarea unei orînduiri vechi răsturnate. Reacțiunea a prins iar la limbă. CARAGIALE, O. I 97.

REACȚIÚNE s.f. 1. Împotrivire politică și economică a claselor în declin față de orice manifestare a progresului social; forțele sociale reacționare, ostile progresului. 2. Noțiune de bază a ciberneticii, desemnând recepționarea de către organul de comandă a unei informații despre comportarea organului de execuție sau despre efectul acțiunii; conexiune inversă. 3. V. reacție. [Pron. -ți-u-. / < fr. réaction].

REACȚIÚNE s. f. 1. împotrivire politică și economică a claselor în declin față de orice manifestare a progresului social; (p. ext.) forțe social-politice reacționare, ostile progresului. 2. v. reacție (5). (< fr. réaction)

reacțiune f. 1. Fiz. acțiunea unui corp asupra altuia; 2. Chim. manifestarea caracterelor distinctive ale unui corp provocată prin acțiunea altui corp; 3. fig. mișcarea de opiniune în sens contrar celei precedente; 4. acțiunea unui partid politic care caută a reveni la starea anterioară a lucrurilor.

*reacțiúne (ea 2 sil.) f. (fr. réaction). Acțiunea pe care un corp o opune acțiuniĭ altuĭ corp. Fig. Acțiunea pe care în politică partidele moderate o opun celor prea democrate. Chim. Manifestarea acțiuniĭ unuĭ corp contra acțiuniĭ precedente a altuĭ corp. Fiziol. Acțiune organică contrară acțiuniĭ agentuluĭ care a provocat-o: frigurile-s o reacțiune a organizmuluĭ contra boaleĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reácție (atitudine, fenomen fizic sau chimic) (re-ac-ți-e) s. f., art. reácția (-ți-a), g.-d. art. reácției; pl. reácții, art. reácțiile (-ți-i-)

reácție (răspuns la ceva, fenomen chimic, fizic) s. f. (sil. re-ac-ți-e), art. reácția (sil. -ți-a), g.-d. art. reácției; pl. reácții, art. reácțiile (sil. -ți-i-)

reacțiúne (atitudine politică retrogradă, fenomen fizic) (re-ac-ți-u-) s. f., g.-d. art. reacțiúnii; pl. reacțiúni

reacțiúne (pol., fiz.) s. f. (sil. re-ac-) acțiune


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REÁCȚIE DE CARBONILÁRE s. v. oxosinteză.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

REACȚIA SUBIECTULUI s. f. + s. n. (după fr. réaction du sujet): totalitatea „comentariilor” (lingvistice sau extralingvistice: cuvinte, gesturi, mimică, intonație etc.) cu care informatorul însoțește comunicarea anumitor forme lingvistice propuse în timpul anchetei, forme care aparțin idiolectului, graiului localității sau unor graiuri învecinate. Cantitatea de „comentarii” oferite de informator anchetatorului depinde de sentimentul sau intuiția sa lingvistică, de profunzimea cunoștințelor sale lingvistice asupra graiului, de disponibilitatea sa. Adeseori comentariile subiectului anchetat constituie o indicație prețioasă în explicarea faptelor lingvistice înregistrate de anchetator (în cazul nuanțelor semantice ale sinonimelor, al repartizării pe sexe și generații a formelor polimorfice, al concurenței dintre formele lexicale, morfologice etc., al frontierelor subiective dintre graiuri etc.).

arată toate definițiile

Intrare: reacție
  • silabație: re-ac-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reacție
  • reacția
plural
  • reacții
  • reacțiile
genitiv-dativ singular
  • reacții
  • reacției
plural
  • reacții
  • reacțiilor
vocativ singular
plural
reacțiune substantiv feminin
  • silabație: re-ac-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reacțiune
  • reacțiunea
plural
  • reacțiuni
  • reacțiunile
genitiv-dativ singular
  • reacțiuni
  • reacțiunii
plural
  • reacțiuni
  • reacțiunilor
vocativ singular
plural
Intrare: reacția subiectului
reacția subiectului substantiv feminin articulat
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reacția subiectului
plural
  • reacțiile subiectului
genitiv-dativ singular
  • reacției subiectului
plural
  • reacțiilor subiectului
vocativ singular
plural